Imi plac inaltimile chiar daca imi creaza ameteala, poate fiindca sunt atat de marete, atat de aproape de Dumnezeu.Imi plac oamenii cu coloana vertebrala pentru ca imi par ducandu-se direct cu capul catre El, in ceruri, ca sa primeasca invatatura Iubirii si a Inteleciunii direct de acolo.
Imi plac campurile verzi, molcome, calme, dar inaltimile ma atrag mai tare, ele imi aduc zborul pasarilor aproape de inima.
Oare de ce sunt atatia oameni INCA iubitori de orizontala, fara verticalitate? Oare e mai bine sa fii cartita, sa sapi prin transeele intunecoase proprii decat sa lasi inima sa zboare pe verticala, sa inveti prin exemplul tau si pe altii despre frumusetea acestei lumi?
Ma gandesc la ceea ce se intampla acum in Romania, ma infior cum unii prefera sa se taraie precum serpii veninosi si sa muste orice misca, fara nici un discernamant, doar pentru propria lor distractie. Nu mai exista frica de nimic pentru aceste taratoare, la umbra copacilor asteapta prada sa-i suga sangele. Dar uita ca sus, in cer, pasarile, soimii, au ochi ageri si nu se stie cand se vor repezi catre ele ca sa faca "curatenie".
Eu una aleg verticalitatea! Traiasca soimii, pescarusii si alte pasari iubitoare de inaltimi!
3 comentarii:
draga mai imi esti tu cand scrii despre lucruri care-mi sunt asa de apropiate de suflet si de existenta mea cotidiana, cum ar fi alegerea verticalitatii- eu am ales-o in virtutea educatiei primite, in virtutea principiilor solide la care nu pot renunta. Asa ma intristeaza fiecare zi in care mi se dovedeste ca exista din ce in ce mai putini oameni care au acest mod de a vedea viata- pot sa spun cu convingere ca suntem niste dinozauri...din pacate! oamenii orizontali despre care vorbesti au si copii, carora le inoculeaza aceleasi "valori"- asta e drama prezentului(:-)dar sa nu generalizam, poate e asa numai la noi- rasu'plansu')
Ah, ce frumoasa oda verticalitatii!
Si zborului curajos...
Desigur, "soimii, pescarusii si alte pasari iubitoare de inaltimi" stiu ce-i aceea infruntarea legii gravitatiei, a evidentei trageri in jos si a propriei greutati mai mari decat a aerului. Si totusi, de cand lumea, pasarile zboara. Peste toate taratoarele, ba chiar hranindu-se cu unele din ele...
Zbor inalt si cu bucurie!
cu mare delicatete...totusi..
"...verticalitatea!"
:d
xxx
Trimiteți un comentariu