luni, 30 noiembrie 2009

Despre vremuri

Oameni fel de fel in masina, in tramvai, mai toti vorbind despre situatia de acum, despre politica, despre lasitate, frici, persoane cu tupeu si putere, despre cine cu cine voteaza si de ce, agitati, nervosi, fara rabdare, dorind sa-si spuna parerea si altora. In autobuz, o doamna care discutase despre cat de nesimtiti sunt oamenii acum, despre cat de mult s-au schimbat, se ridica de pe scaun sa-si faca loc catre usa.Cineva, care credea ca acea doamna incerca sa ajunga la usa sa coboare, se ia de ea, spune ca uite-asa stau unii pana in ultima clipa pe scaun iar doamna, care doar ce vorbise despre cat de mult s-au schimbat cei din jur, deschide gura si, prin replica ei , demostreaza propriile-i spuse "vai, nesimtita, se ia de mine,dar eu nici nu cobor aici, ci la cealalta statie ,dar imi fac loc din timp!". Ma intorc sa cobor pe la usa din mijloc, gandindu-ma si eu ca, intr-adevar, NE-AM SCHIMBAT, dar nu in bine!!!! Nu mai avem toleranta, rabdare, de mult simt ca mergem ca niste rotite dintr-un mare angrenaj, inainte, cu ochelari de cal, uitand sa traim, da, SA TRAIM!
De dimineata, citeam in ultimul numar din revista Q Magazine, un articol despre parerile etologului Konrad Lorenz in legatura cu pacatele omenirii transpuse la vremurile noastre si zau daca nu incepi sa te intrebi incotro se indreapta viitorul acestei planete si al locuitorilor ei dupa ce termini lectura. Bine, Lise Bourbeau spune ca fiecare om in parte este un mic Dumnezeu-Creator, dar de la asta si pana la a vrea sa subjugi prin puterea ta existenta altor fiinte vii, a altor oameni, e cale lunga. Se pare ca progresul omenirii, in loc sa aduca mai mult bine, aduce mai mult rau, pentru prea multi oameni NU SUNT INCA pregatiti sa accepte faptul ca suntem iubire si deci, a folosi in scopuri egoiste, negative, descoperirile pe care le facem, contravine Vietii si Iubirii. Zau daca nu-mi vine sa plec in creierul muntilor, sa ma rup de micimile existentei intr-un oras mare, dar poate ca aici e una din lectiile noastre, a multora, sa invatam sa fim NOI, oriunde si oricand, indiferent de ceea ce Viata ne scoate in cale.
Doamne ajuta sa ne gasim si sa ne pastram drumul in Iubire!

Un comentariu:

canard spunea...

LOL- eterna poveste a transportului in comun, asta e amuzanta si noua de fiecare data- mi-amintesc de o doamna apropiata care incerca sa coboare, a impins accidental, in tranzitul ei, pe o alta doamna respectabila, care, cand s-au deschis usile, s-a razbunat si a impins-o pe doamna mea afara pe trotuar, acuzand-o in acelasi timp ca a incercat sa-i fure ceva din geanta!!intr-adevar, halucinant!

in alta ordine de idei, citesti Q mag.- si mie imi place, e singura revista asa-zis glossy pe care o cumpar regulat- stii ca F.Jucan are si o emisiune la tv- e invitat permanent la Q&A, uneori au subiecte interesante, pacat ca prea rar apuca sa-si spuna si ea punctul de vedere.

altfel, acasa azi? eu ma bucur de putina liniste pe care o ofera o zi libera in mijlocul saptamanii!o binecuvantare(decadent,ar spune unii :-)chiar simteam nevoia, zic eu!

sa ai o luna decembrie minunata, spor la cumparat cadouri frumoase si inspirate!