miercuri, 11 noiembrie 2009

Gheoghe Dinica




Se duc, unul cate unul, actori din vechea garda, niste adevarati povestasi prin rolurile diverse pe care le-au jucat pe scena si in filme. Se duc si lasa dorul de ei sa bantuie inimile celor care i-au indragit si ii indragesc.
Ma gandesc uneori ca a muri, a nu mai fiinta, nu pare atat de greu cat a duce dorul de cei care, cum spunea tatal meu, au plecat in cosmos, cei care sunt parti ca si noi, fiecare in parte, din Tot.
Unii oameni au har, harul de a-i face pe altii fericiti, de a-i face pe altii sa se descopere prin ceea ce sunt ei, ca o oglinda. Si asa era si este si "Lascarica".
Ramas bun, maestre! Drum bun spre Iubire, spre Tot, spre stele!

Un comentariu:

Cristiana spunea...

Impresionant, Ruxi...
Vreau sa ti spun ceva: la un moment dat nu a mai mers prezentarea blogului tau pe blogul meu, dar au mai fost si alte bloguri care nu au mai mers. Acum in fine vad ca merge din nou.
Ma bucur, caci apreciez mult blogul tau si faptul ca din cand in cand suntem in corespondenta.
Te asteapta un dar pe blogul meu, draga mea!! Nu am timp sa umblu din blog in blog sa anunt, dar pe tine te am anuntat, caci m am bucurat ca acum a "prins" prezentarea pe blogul meu !!
Te imbratisez cu mult drag!!