marți, 15 septembrie 2009

Kahlil Gibran (1)

Acum cativa ani, in facultate, o profesoara ne-a sugerat sa-l citim pe Kahlil Gibran. Am cautat, am gasit, am cumparat, dar de-abia acum am gasit timp sa rumeg mai pe indelete frumusetile acestei minti. Si am descoperit lucruri deosebite pe care as vrea sa le impartasesc si altora.

Regele intelept

Domnea odata in indepartata cetate Wirani un rege care era pe cat de puternic pe-atat de intelept.Si era temut pentru puterea sa si iubit pentru intelepciune.
Pe vremea aceea, in inima cetatii se afla o fantana cu apa rece si cristalina, din care beau pana si regele si curtenii sai , caci nu mai era alta la fel.
Intr-o noapte, pe cand dormeau cu totii, veni o vrajitoare si turna in fantana cateva picaturi dintr-o licoare fermecata, zicand: "De-acum inainte, cine va bea din apa aceasta va innebuni."
In dimineata urmatoare, toti locuitorii cetatii, mai putin regele si ministrul sau, baura din fantana si isi pierdura mintile, intocmai cum spusese vrajitoarea. In ziua aceea, oamenii adunati pe strazile inguste si prin piete susoteau: "Regele e nebun.Regele si ministrul sau au innebunit. Nu ne putem lasa carmuiti de un rege care si-a pierdut mintile.Trebuie sa-l dam jos de pe tron."
Spre seara, regele ceru sa i se aduca apa din fantana intr-o cupa de aur. Si cand i se aduse, bau cu insetare si ii dadu si ministrului sa bea din ea.
Si mare fu bucuria norodului, in indepartata cetate Wirani, caci regele si ministrul sau isi recapatasera judecata.

Acum, fiecare sa aplice povestea in ce context doreste. Sunt atat de multe! :)

5 comentarii:

ajnanina spunea...

am trecut pe aici si am baut si eu un pahar...
daca otrava induce o nebunie specifica, presupun ca ttrebuie sa emigrez in cetatea aceea, nu?
ca ar fi singurul loc unde m-as simti normala...

oare cineva poate sa bea apa de oriunde si sa-si pastreze propriile minti, intelegandu-i, in acelasi timp pe ceilalti?
sunt oare prea orgolioasa sperand asta?
oare voi gasi pe cineva la fel de priceput sau de betiv care sa ma inteleaga ? :)))

astharte spunea...

Ce e normal si ce e anormal in lume? Sunt definitii si concepte create tot de noi, oamenii, si cine ar putea spune cu exactitate ca cel care le-a creat a fost...normal, si nu nebun? :)
Totul e relativ, draga mea, dar ma gandeam la povestioara asta si la tendinta de mers cu turma si de a arata cu degetul care exista in prezent in tarisoara asta, binecuvantata candva, Romania, pentru ca , sincer, nu mai stiu acum,cu "nebunii" care o locuiesc si o conduc in numele propriei lor demente, cat de iubita mai este ea de Dumnezeu...

ajnanina spunea...

relativ, relativ, normal e ce intra in cadrul ingust al normei locale... uneori chiar individuale, deci fiecare e normal in cercul lui stramt, care poa sa nu-i depaseasca diametrul ... :)))

referitor la ce te gandeai tu, aici fiecare fantana e altfel poluata... asa ca cine a supravietuit s-a imunizat... a impietrit...
sau consuma exclusiv apa imbuteliata, sau filtrata...

oricum, Dumnezeu ne iubeste pe toti... dar nu stiu daca pentru el e important sa ne vada ca tara sau ca suflete individuale...

o zi minunata sa ai :)))

astharte spunea...

Da, da, Dumnezeu ne iubeste luati separat, si ne mai da cate-un bobarnac din cand in cand, ca sa mai invatam cate ceva.
Poate ca si "nebunii" ar trebui incadrati la capitolul obstacole in viata si lectii de invatat, caci fara ei poate ca nu am fi reusit sa ne descoperim pe noi...:)
O zi buna...si atentie la nebuni!! :)))

canard spunea...

multumesc Ruxi pentru povestea ta- eu il cunosc de mult pe Khalil Djibran- aveam o carte in biblioteca in copilarie care ma incita la lectura, la inceput prin asemanarea numelor cu cele din mult iubita mea "1001 de nopti", apoi prin natura simpla dar plina de miez a pildelor sale.

asa cum frumusetea e in ochii privitorului, la fel si masura nebuniei e in mintea celui ce judeca. pana la urma, cine se mai poate considera normal? totul depinde de balanta cu care ne cantarim.

XOXO
sa ai parte de liniste si pace, Ruxilina draga