joi, 3 septembrie 2009

Bilant

Acum un an,cam pe vremea asta, se hotara soarta familiei mele pentru urmatoarele luni, mai exact, hotaram locul in care urma sa traim, sa fiintam in urmatoarele luni. Si am decis, fara tristete, ca pe un lucru destul de firesc, sa ne stramutam departe , departe, in Tara Lalelelor, sa lasam trecut in urma si sa privim spre viitor cu sperante in suflet.
Acum a venit din nou timpul sa luam din nou o decizie, sa spunem "La revedere!" sau "Ma bucur ca sunt inca aici!" pentru inca ceva vreme. CE va fi exact, nu stiu. Exista o foarte mare probabilitate sa ne intoarcem in tara, in Romania, desi ne simtim aici mai acasa ca in orice alta parte pana acum.
Cand o intreb pe cea mica unde vrea sa stam imi zicea "Olanda", cand ii spun ca s-ar putea sa ne mutam la mamaia, in Romania, imi zice " nu, Olanda"... si eu as zice la fel daca s-ar putea. Dar nu-i nimic, vom vedea pe unde ne mai poarta Viata pasii, deja avem un vis care depinde intr-o oarecare masura si de noi si de nu va fi acum, va fi alta data, cu voia lui Dumnezeu.
Si chiar daca un cumnat de-al meu face glume pe seama mea spunandu-mi ca o sa-mi scada popularitatea blogului daca plec din Tara Lalelelor, se inseala, viata mea e acolo unde sunt si voi fi eu, si viata mea poate sa fie frumoasa oriunde, doar de mine depinde!

3 comentarii:

Mikka spunea...

Da, draga mea, doar de tine depinde...
Doamne, cum se intampla "neintamplarea"...
iti doresc sa-ti fie bine oriunde te-ai afla...
Visul sa-ti fie implinit, cu voia si ajutorul lui Dumnezeu.
Legat de calatorii si de cum "se intampla"... Daca inca nu ai citit si daca ai timp, poate vezi si "Mananca, roaga-te, iubeste" de Elizabeth Gilbert. O bucurie, nu alta...
Mult noroc si drumuri deschise, ori sedere placuta si rodnica, draga mea!

astharte spunea...

Draga mea Mikka, am citit cartea asta acum vreo 2 saptamani cand eram in vacanta, in Romania.
Ca sa vezi cum te duce soarta acolo unde trebuie sa te duca, in aeroport, in Amsterdam, am vazut cartea in engleza si am retinut cum arata coperta, dar nu m-am oprit s-o rasfoiesc, din lipsa de timp, desi ceva ma atragea spre ea.
Ajunsa in tara, una dintre surori mi-a sugerat sa citesc o carte pe care o primise ea cadou si care i-a placut f mult.Ghici ce era? Exact cartea pe care o vazusem in drumul meu, cu doar 2 zile inainte, "Mananca, roaga-te, iubeste". Asa ca am citit-o si mi-a placut mult, ma simt exact precum eroina, purtata pe valul Vietii catre plus infinit... si ciudat, oarecum linistita si impacata cu mine ...
Multumesc pentru urari, iar daca voi reveni in tara, poate ne vom si intalni intr-o zi.
O zi minunata si plina de lumina iti doresc!

Mikka spunea...

Draga mea, ce ma bucur!
Deci o stii... si te si simti ca si Liz! Si eu, la fel! da, si la mine a fost tot cam asa, mi-a recomandat-o o prietena si m-am tot "lovit" de carte pana am luat-o.
Sa iti fie cel putin la fel de minunat ca si eroinei noastre!
Cu multa iubire si bun pe toate drumurile pe care vei umbla.
Mi-as dori sa ne vedem. Cred ca asa va fi, cand va fi!
Zi de minune, draga mea!