Nu pot spune ca sunt un om extrem de religios, cred in felul meu si merg din cand in cand la biserica, nefiind un practicant f activ, dar sarbatorile de Craciun si Paste le-am considerant intotdeauna importante, de petrecut cu familia, si am incercat sa le pastrez macar partial incarcatura care o aveau pe vremea cand eram copil.
Aseara, tarziu, in noaptea de Inviere, am plecat cu una dintre surori, sotul meu, al ei, si bebelul lor care dormea in carucior, sa luam lumina si sa ne umplem sufletele de semnificatia evenimentului. Dezamagire totala: parca ne adunasem la un meeting oarecare, apatic, desacralizat, unde oameni de toate varstele, parcticau un ritual a carui semnificatie nu stiu cati o cunosteau, macar partial, si cati simteau cu adevarat nevoia de a o face din proprie initiatva si nu pentru ca "asa se face"!
Am senzatia ca asistam din ce in ce mai des la un individualism accentuat, pe de-o parte, cu un iz de mers in turma catre ceva fara claritate...
Pana una, alta, sa avem lumina in suflete, mai multa intelepciune si curajul de a fi autentici, fara insa a nu uita ca si cei de langa noi sunt doar o parte, asemeni noua, dintr-un mare Tot!
Hristos a inviat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu