sâmbătă, 31 mai 2014

Fata in fata


Poate ca am banuit, nu stiu, poate ca am simtit ca ea, furia, exista acolo de mai mult timp. Clocotul interior era un semnal pe care-l ignoram, imi spuneam ca nu pot s-o controlez si atat.
Si intr-o zi, lucrand mult cu mine de-a lungul timpului, intr-o zi, ea, furia, a iesit in fata mea. Cat de frica imi fusese de ea, de cum as putea sa reactionez cand o voi intalni! Dar atunci, in acea zi, continuta fiind de oameni dragi, am putut sa o ating, sa plang si sa tip, sa strig in gand fiinta draga care, de mult, candva, m-a lasat singura, fara sa stie cum va fi pentru mine, copila de 2 ani si un pic, sa ma vad intr-o lume de alb, de singuratate, de lipsa de bratele ei.
Fata in fata, m-am imprietenit cu furia mea.  Am salutat-o, am mangaiat-o, i-am spus ca o vad si ca nu-mi mai este frica de ea pentru ca ea ma va elibera. Si furia s-a transformat intr-un copil, copilul meu interior, micut, speriat, ranit si atat de dornic de iubire. L-am imbartisat strans si i-am spus ca  nu-i mai dau drumul, orice-ar fi. Si ca-mi pare rau pentru lacrimile sale. Acum sunt aici, sa i le sterg, daca vreodata ii vor mai aluneca pe obrajii mici si pufosi.



2 comentarii:

Andreea spunea...

Iti trimit azi un strop de bucurie :-)
Imi lasi adresa ta, te rog? Ai castigat.

In ce priveste furia, am trecut si eu prin niste episoade, nefiresti pentru mine. Am fost furioasa, m-am manifestat. La un moment dat, chiar ma gandeam sa merg la un homeopat sa iau niste remedii care sa o tina in frau. Abia cand a sosit gandul ca s-ar putea sa fie o curatare, cam violenta ce-i drept, abia atunci s-a diminuat. Sper ca a disparut de tot, am fost fiara si nimeni nu m-a putut recunoaste...Asta e, nu suntem numai lumina.

astharte spunea...

Multumesc mult!
Bucurii sa ai si tu, multe, multe, multe!
Cat despre furie, e un proces care nu s-a terminat dar care sunt sigura ca va duce catre o stare de eliberare si de bine in final. Furia ascunde multa durere de foarte multe ori si, pentru ca ne este frica sa nu mai fim raniti, apelam la ea ca la o masca. Coborarea in abisul sufletului nostru ne va spori dorul de lumina.