Multumesc pentru idee, Andreea !
vineri, 13 decembrie 2013
duminică, 11 august 2013
Recomandare lectura pentru copii
Intr-una din zilele in care am putut sa ma rasfat hoinarind pentru vreo 2-3 ore prin oras, am intrat si in libraria Carturesti de pe Arthur Verona.
Ca intotdeauna cand poposesc pe-acolo, fug la mansarda sa ma delectez cu cartile pentru copii, in limba engleza, la reducere in acea zi. Cum am intrat am dat insa cu ochii de o carte scoasa de editura Univers anul acesta. Am luat-o, am frunzarit-o, am citit un pic din ea, am vazut pretul (hmm, cam multicel!, mi-am zis), mi-a placut si mi-am continuat turul prin departamentul pentru copii.
Dupa ce mi-am ales noile achizitii in engleza, m-am dus spre casa. Langa casa, cartea cu pricina in limba romana. Nu am rezistat tentatiei si desi am scos 39 de lei doar pentru ea, in conditiile in care oricare dintre cartile in limba engleza pe care le luasem in acea zi nu depasea 20 de lei, nu pot spune absolut deloc ca-mi pare rau. Cred ca am facut una dintre cele mai bune alegeri de lectura pentru fetita mea de 6 ani din ultimul timp.
Si asa a ajuns "La culcare, Veronica!", scrisa de Tove Applegren si ilustrata de Salla Savolainen una dintre favoritele mele si, cred, ale fiicei mele. O recomand cu caldura tuturor mamicilor care au copii pana in 7-8 ani. Este povestea unei familii normale, cu 3 copii plus inca unul pe drum, intr-o casa absolut normala, cu probleme absolut normale pentru zilele noastre.
Ca intotdeauna cand poposesc pe-acolo, fug la mansarda sa ma delectez cu cartile pentru copii, in limba engleza, la reducere in acea zi. Cum am intrat am dat insa cu ochii de o carte scoasa de editura Univers anul acesta. Am luat-o, am frunzarit-o, am citit un pic din ea, am vazut pretul (hmm, cam multicel!, mi-am zis), mi-a placut si mi-am continuat turul prin departamentul pentru copii.
Dupa ce mi-am ales noile achizitii in engleza, m-am dus spre casa. Langa casa, cartea cu pricina in limba romana. Nu am rezistat tentatiei si desi am scos 39 de lei doar pentru ea, in conditiile in care oricare dintre cartile in limba engleza pe care le luasem in acea zi nu depasea 20 de lei, nu pot spune absolut deloc ca-mi pare rau. Cred ca am facut una dintre cele mai bune alegeri de lectura pentru fetita mea de 6 ani din ultimul timp.
Si asa a ajuns "La culcare, Veronica!", scrisa de Tove Applegren si ilustrata de Salla Savolainen una dintre favoritele mele si, cred, ale fiicei mele. O recomand cu caldura tuturor mamicilor care au copii pana in 7-8 ani. Este povestea unei familii normale, cu 3 copii plus inca unul pe drum, intr-o casa absolut normala, cu probleme absolut normale pentru zilele noastre.
marți, 30 iulie 2013
sâmbătă, 27 iulie 2013
duminică, 14 iulie 2013
luni, 8 iulie 2013
sâmbătă, 6 iulie 2013
Sa indraznim
Atunci cand ne lasam dusi de viata, in afara zonei noastre de comfort, atunci cand ne permitem sa fim vulnerabili, fara masti, avem sansa sa dam peste o bogatie pe care nu am fi putut s-o descoperim altfel.
Asa am facut si eu. Desi simteam ca e cam ciudat sa fie eu, boboaca, printre colegii mei care erau in anul 2 sau terminasera, am indraznit, si din considerente materiale, trebuie sa recunosc, pentru ca aveam astfel un avantaj, sa particip la un grup de supervizare.
In prima zi, la inceput, mi s-a parut ciudat si as fi vrut sa fug cumva, ma simteam prea marunta, fara experienta, nelalocul meu. Dar am ramas pe pozitie si mi-am recunsocut frica si nesiguranta si am primit tot ceea ce mi s-a oferit.
Mai are sens sa ma repet ca am iesit imbogatita din aceasta situatie? Ar suna banal.
Acum, dupa doua zile de workshop, ma simt recunoscatoare si simt ca am mai facut cativa pasi, brat la brat cu multe sentimente negative, de neputinta, frica, anxietate, deoparte, si sentimente de recunostinta, iubire, smerenie pe cealalta parte.
Concluzia: sa indraznim sa luam tot ceea ce viata ne ofera pentru ca stie ea de ce o face!
Asa am facut si eu. Desi simteam ca e cam ciudat sa fie eu, boboaca, printre colegii mei care erau in anul 2 sau terminasera, am indraznit, si din considerente materiale, trebuie sa recunosc, pentru ca aveam astfel un avantaj, sa particip la un grup de supervizare.
In prima zi, la inceput, mi s-a parut ciudat si as fi vrut sa fug cumva, ma simteam prea marunta, fara experienta, nelalocul meu. Dar am ramas pe pozitie si mi-am recunsocut frica si nesiguranta si am primit tot ceea ce mi s-a oferit.
Mai are sens sa ma repet ca am iesit imbogatita din aceasta situatie? Ar suna banal.
Acum, dupa doua zile de workshop, ma simt recunoscatoare si simt ca am mai facut cativa pasi, brat la brat cu multe sentimente negative, de neputinta, frica, anxietate, deoparte, si sentimente de recunostinta, iubire, smerenie pe cealalta parte.
Concluzia: sa indraznim sa luam tot ceea ce viata ne ofera pentru ca stie ea de ce o face!
marți, 2 iulie 2013
A venit vara...
A venit vara si eu sunt in cautari de cateva luni.
Caut sa aflu de unde vin si incotro ma indrept, cine sunt si cine as putea deveni.
Am inceput inainte sa dea firul ierbii orele de analiza personala pentru ca asa cere regula formarii pe care o fac si pentru ca asa este si firesc: cum as putea lucra cu un alt suflet daca al meu mai duce inca rani dupa sine?
Observatii? Lucrez clipa de clipa cu mine. Fiecare intalnire, fiecare minut, spun ceva despre mine, imi aduc ceva in plus.
Si n-am vrut sa raman doar cu atat. Cand s-a ivit ocazia, am inceput sa lucrez si pe constelatii. Simt extrem de puternic legaturile pe care le am cu stramosii mei, simt ca duc ceva ce nu-mi apartine si numai astfel, scormonind de-a lungul arborelui meu genealogic, am sa fac lumina.
In rest, invat sa fiu mama, invat sa fiu prietena, fiica, sotie, iubita, colega si multe altele. Da, invat sa fiu toate acestea intr-o forma mai plina de iubire, fiind recunoscatoare pentru tot ceea ce primesc.
Asteptari? Sa pot darui mai departe Lumina care imi este daruita si mie.
Si multumesc!
Caut sa aflu de unde vin si incotro ma indrept, cine sunt si cine as putea deveni.
Am inceput inainte sa dea firul ierbii orele de analiza personala pentru ca asa cere regula formarii pe care o fac si pentru ca asa este si firesc: cum as putea lucra cu un alt suflet daca al meu mai duce inca rani dupa sine?
Observatii? Lucrez clipa de clipa cu mine. Fiecare intalnire, fiecare minut, spun ceva despre mine, imi aduc ceva in plus.
Si n-am vrut sa raman doar cu atat. Cand s-a ivit ocazia, am inceput sa lucrez si pe constelatii. Simt extrem de puternic legaturile pe care le am cu stramosii mei, simt ca duc ceva ce nu-mi apartine si numai astfel, scormonind de-a lungul arborelui meu genealogic, am sa fac lumina.
In rest, invat sa fiu mama, invat sa fiu prietena, fiica, sotie, iubita, colega si multe altele. Da, invat sa fiu toate acestea intr-o forma mai plina de iubire, fiind recunoscatoare pentru tot ceea ce primesc.
Asteptari? Sa pot darui mai departe Lumina care imi este daruita si mie.
Si multumesc!
joi, 28 februarie 2013
Scrisoare catre necunoscutul din tine
Te simt in fiecare fibra a fiintei mele, ca un suvoi de apa inundand campia ma las prinsa in ceea ce simt pentru tine. Esti in unghere necunoscute mie din mine, venind si plecand catre mine si din mine, catre tine. Dac-as indrazni sa intind mana sa te simt ... daca as indrazni sa nu mai folosesc acest DACA ce-mi conditioneaza clipa in care voi indrazni sa ma las sa-ti ating fiinta fara teama, fara constrangeri, fara frici!!!
Necunoscutul din tine mi-a adus bucuria de a ma descoperi si tristetea de a nu indrazni. Tineretea ta ma ameteste, tineretea ta ma intristeaza, tineretea ta ma motiveaza sa fiu eu, tineretea ta, sursa mea de liniste-neliniste.
Oare vei afla vreodata ceea ce aparitia ta a adus in mine? Oare voi putea vreodata sa te fac sa accepti sincer ceea ce-ti ofer cu bucurie dar si cu teama de a nu fi gresit inteleasa?
Necunoscutule, te-am asteptat o viata, si inca o viata, si inca o viata, sa-mi mangai strunele inimii. Dar oare inima mea-vioara nu s-a dezacordat in atatea vieti in care nu te-am gasit? Mai poate ea canta partitura noastra? Nu pot decat sa astept mana ta intinsa catre mine, sa-mi atinga corzile bland si sa le faca sa vibreze in suntele unei muzici stiuta doar de noi doi.
Necunoscutul din tine mi-a adus bucuria de a ma descoperi si tristetea de a nu indrazni. Tineretea ta ma ameteste, tineretea ta ma intristeaza, tineretea ta ma motiveaza sa fiu eu, tineretea ta, sursa mea de liniste-neliniste.
Oare vei afla vreodata ceea ce aparitia ta a adus in mine? Oare voi putea vreodata sa te fac sa accepti sincer ceea ce-ti ofer cu bucurie dar si cu teama de a nu fi gresit inteleasa?
Necunoscutule, te-am asteptat o viata, si inca o viata, si inca o viata, sa-mi mangai strunele inimii. Dar oare inima mea-vioara nu s-a dezacordat in atatea vieti in care nu te-am gasit? Mai poate ea canta partitura noastra? Nu pot decat sa astept mana ta intinsa catre mine, sa-mi atinga corzile bland si sa le faca sa vibreze in suntele unei muzici stiuta doar de noi doi.
sâmbătă, 2 februarie 2013
I am who I am
"I Am Who I Am"
Feels like you've built a wall around me
You've tried your best to ground me
Let me explain that I don't play by any other rules
I won't be nobody's fool - I won't lose this game
There is no way
I can love you with half of my heart
It would tear me apart
[Chorus:]
I am who I am
What else could I be
And I'll stand where I stand
I chose to be me
When you look in my eyes
You get what you see
Understand if you can
That I am who I am who I am
Think twice before you try to read me
Before you try to lead me into your trap
You've got no right to play with my emotion
'Cause you should know that I'm much deeper than that
There is no way
I can love you with half of my heart
It would tear me apart
[Chorus]
There is no way
I can love you with half of my heart
It would tear me apart
Comunicare in era comunicarii
Este
uimitor cand, intr-o era asa zis a comunicarii, oamenii se lovesc atat
de des tocmai de probleme relationale datorate...comunicarii!
Oamenii au tendinta de a presupune ca cel de langa ei, oricine ar fi acela, trebuie, musai cu trebuie, sa le inteleaga intentiile nespuse, nescrise. Ne asteptam ca ceilalti sa aiba capacitatea de "a citi" in mintile si in sufletele noastre si astfel sa ne scuteasca pe noi de a ne deschide catre celalalt. Ni s-a intamplat si mie si multora din preajma mea acest lucru si m-am tot intrebat de ce se ajunge ca, dintr-o chestie nespusa, aparent minora, sa o dam de multe ori intr-un conflict care putea fi usor evitat. Concluzia mea a fost ca prea tragem dupa noi frici de tot soiul, fica de a nu fi intelesi sau , din contra, de a fi prost intelesi, frica de a nu pierde ceva daca spunem cu glas tare ceea ce ne doare sau gandim, frica de a nu mai fi iubiti sau apreciati si mii de alte frici de tot soiul.
Vorbeam daunazi cu o prietena si am recunoscut in ceea ce-mi spunea ceea ce gandeam si eu dar nu aplicam, din pacate, si anume faptul ca avem asteptari de la ceilalti cand ar trebui sa ne rezumam doar la noi, la ceea ce facem noi in raport cu un altul pentru a nu mai apare situatii in care sa ne simtim nelalocul nostru. Ar fi atat de simplu sa ma rezum doar la ceea ce sunt eu, ceea ce fac eu, fara a mai arata catre celalalt! In final, fuga asta in celalalt, in a gasi tapul ispasitor peste drum de fiinta noastra, nu este decat o expresie a ranilor noastre care nu doresc sa fie recunoscute, verbalizate si apoi eliminate din viata noastra.
Cred ca nu intamplator mi-au cazut ochii acum cateva minute peste niste randuri dintr-o carte recent aparuta la noi unde am gasit citatul urmator: "Oamenii sfârşesc prin a-şi folosi relaţiile pentru a-şi masca ghimpii interiori" ( "Suflet neinlantuit" de Michael Singer).
Hai sa renuntam la ghimpi si sa ne deschidem catre o comunicare eficienta cu celalalt si sa cream astfel armonia atat de necesara unei vieti frumoase! Sunt sigura ca putem, e doar o chestiune de vointa si de exercitiu.
Oamenii au tendinta de a presupune ca cel de langa ei, oricine ar fi acela, trebuie, musai cu trebuie, sa le inteleaga intentiile nespuse, nescrise. Ne asteptam ca ceilalti sa aiba capacitatea de "a citi" in mintile si in sufletele noastre si astfel sa ne scuteasca pe noi de a ne deschide catre celalalt. Ni s-a intamplat si mie si multora din preajma mea acest lucru si m-am tot intrebat de ce se ajunge ca, dintr-o chestie nespusa, aparent minora, sa o dam de multe ori intr-un conflict care putea fi usor evitat. Concluzia mea a fost ca prea tragem dupa noi frici de tot soiul, fica de a nu fi intelesi sau , din contra, de a fi prost intelesi, frica de a nu pierde ceva daca spunem cu glas tare ceea ce ne doare sau gandim, frica de a nu mai fi iubiti sau apreciati si mii de alte frici de tot soiul.
Vorbeam daunazi cu o prietena si am recunoscut in ceea ce-mi spunea ceea ce gandeam si eu dar nu aplicam, din pacate, si anume faptul ca avem asteptari de la ceilalti cand ar trebui sa ne rezumam doar la noi, la ceea ce facem noi in raport cu un altul pentru a nu mai apare situatii in care sa ne simtim nelalocul nostru. Ar fi atat de simplu sa ma rezum doar la ceea ce sunt eu, ceea ce fac eu, fara a mai arata catre celalalt! In final, fuga asta in celalalt, in a gasi tapul ispasitor peste drum de fiinta noastra, nu este decat o expresie a ranilor noastre care nu doresc sa fie recunoscute, verbalizate si apoi eliminate din viata noastra.
Cred ca nu intamplator mi-au cazut ochii acum cateva minute peste niste randuri dintr-o carte recent aparuta la noi unde am gasit citatul urmator: "Oamenii sfârşesc prin a-şi folosi relaţiile pentru a-şi masca ghimpii interiori" ( "Suflet neinlantuit" de Michael Singer).
Hai sa renuntam la ghimpi si sa ne deschidem catre o comunicare eficienta cu celalalt si sa cream astfel armonia atat de necesara unei vieti frumoase! Sunt sigura ca putem, e doar o chestiune de vointa si de exercitiu.
joi, 31 ianuarie 2013
Nemuritoare
As fi vrut sa-ti vorbesc despre iubire, despre ceea ce simteam langa tine, cum inima mea te cauta si cum fire nevazute se aruncau invizibile catre tine atunci cand intrai in incapere dar mi-a fost teama ca n-ai sa intelegi, mi-a fost teama ca numai eu traiam asa ceva.
As fi vrut sa-ti vorbesc despre orice numai ca sa te stiu undeva, aproape, numai ca mi-a fost teama ca nu s-ar cuveni sa te tulbur, eram din lumi diferite, ne despartea atata viata unul fara celalalt, niste ani, cum zisesei tu.
As fi vrut sa-ti spun cat imi placeai desi nu intelegeam de ce, ca si cum as fi asteptat ca logica inimii sa fie aidoma cu logica mintii. Sa-ti fi spus cum incercam sa-mi inchid ecluzele inimii astfel incat marea mea interioara sa ramana linistita, fara furtuni? Sa-ti fi spus ca ma-ntrebasem ce-ar fi fost daca te-as fi cunoscut pe tine, cel de acum, eu, cea de acum cativa ani?
Nemuritoare, fara de loc, de timp, de varsta era doar ceea ce simteam eu, atat puteam sa-ti fi spus dar n-am facut-o.
Dar daca ti-as fi spus?
....................................
Dar daca ti-as spune intr-o zi?.........
vineri, 11 ianuarie 2013
Can this be my wishing list for 2013?
Five Things You Must Do in 2013
Call them resolutions. Call them strategies for self-improvement. Call them what you will - these are the five things you must do this year to improve your well-being on all levels. Effective and necessary for growth, the fabulously flawless resolutions below will restore inner harmony and help you truly revitalize your life this brand new year.- 1.) Show Yourself More Compassion: We often don't realize just how harsh we are on ourselves. We critique ourselves constantly, blame ourselves for the tiniest of mistakes, and judge ourselves for every inevitable failure. And although this lack of self-compassion stems from our never-ending need for improvement, we have to know which aspects of our self to change and which ones we should leave exactly as they are. Believe me, you are already doing your best! So quiet the nagging voice in your mind which chastises your choices or reminds you of your shortcomings. Love must start with the self; from there, it can spread to others. After all, if you don't show yourself love, how can you expect to show it to someone else? This is the year to start loving yourself unconditionally, have mercy on yourself, and accept your perfect imperfections.
- 2.) Make Thoughtful Decisions: More often than not, we jump into situations without thinking. We may associate ourselves with the wrong people without hesitation or eat all the wrong things without thinking twice. Later, we regret our poor choices. Decisions which are made without conscious contemplation end up being bad decisions. Once we rationalize a spontaneous desire to do something, we almost always decide against it. We must learn to lay out the potential pros and cons of making any choice. Remember that emotions are decisions as well; we can choose to feel anger, sadness, or joy. Follow this rule of thumb for smart decision-making: before diving into anything, think of the three reasons you feel compelled to take this action. What are your true reasons? Get to the bottom of your motives. Are you impelled by envy, desperation, or greed? Or are you driven by determination, self-evolution, and a need to do good? Keep your intentions pure and your decisions well thought out so that your actions now will never feel like mistakes later.
- 3.) Find Your Divine: You may refer to that almighty force as God or Spirit, but it truly does not matter what you creed you choose to follow. What is important is that you believe in a force beyond our world. Having faith changes the way we look at our own lives. It makes us believe that there is an end to our problems in sight. It also gives us something to look forward to, as we gain strength knowing that there is something or someone greater looking over us and guiding us towards the right path. People of a strong faith tend to have a more positive outlook on life because they more easily accept that everything - both good and bad - happens for a bigger reason which they will one day understand. Faith impacts our brains in two ways: first, it helps us distinguish between right and wrong so that we steer clear of doing wrong. Second, it allows us to accept factors which are out of our reach so that we don't feel frustrated when things don't go our way. Find your Divine through daily exercises which help yo
- u reach a higher sense of being, such as simple prayers, deep meditations, and powerful chants.
- 4.) Cleanse From the Inside Out: Our physical appearance is a reflection of what's on the inside. Since this is the year to take care of you, that means taking extra care of what's inside of you. We've become so obsessed with looking good on the outside that we completely ignore what may be brewing on the inside. We harbor negative emotions and hurtful memories which can turn into physical disorders. Go deep within and detach from past experiences, sort out your emotions, and understand your true intentions. Take 30 minutes out your day, each day, to enjoy "me" time. Meditate, relax in a quiet place, walk in the outdoors, or practice your favorite hobby. Discover new talents and knacks as you bask in your own beautiful being. Consider this personal time a cleansing of the soul, a purging of lingering negativity, and a much-needed detoxification of your mind. When you discover peace in your heart, you radiate it to the outside world. You will begin to look as good as you feel.
- 5.) Reinvent Your Calling: You may be aware of your life calling, but what are you doing to go after it? If you notice that prior attempts haven't brought success, restrategize the way you go about manifesting your mission. The number one law of the universe is motion; nothing in our world is stagnant. You, too, must live by this law. The more you move towards your goal, the more likely you are to reach it. Don't be discouraged by failed attempts. They are simply the Divine's way of telling you to try another route. And if you haven't yet discovered your vocation, now is the time to go inward and evaluate what you were destined to do in this lifetime. Don't give up on your journey; you have much work to do to fulfill your soul's contract with the universe. Make it a labor of love.
Wishing you the Best Year Yet,
Dr. Carmen Harra
Iluzia
Ce faci atunci cand simti ca totul e doar o iluzie a realitatii, cand ceea ce-ti imaginai are alta forma, fond, culoare...?
Mintea omului e un mare creator, pune imagini, impresii, pareri de-o clipa, o vorba, orice gest intr-o forma pe care ea si-o doreste. Apoi o lasa sa dospeasca timp in care te indoiesti cum ca ceea ce spune ea ar fi si adevarat. E ca o visare a unor cai verzi pe pereti...vazuti cu obrajori trandafirii, sac!
Apoi, zbang, un gest, o vorba, o privire si-ti zici "nu, nu, mi s-a parut ca ma priveste astfel" iar bratele iti cad pe langa corp, iti iei un "la revedere" zambitor multumind pentru ajutorul, uff, prea rapid, fara a lasa timp pentru inca un cuvant de spus, despre orice, numai sa fie in linistea dintre noi inca o prelungire a vietii mele intr-a ta pentru ca nu stiu, mi-e teama sa gandesc, daca exista si invers, o dorinta de prelungire a vietii tale intr-a mea.
Aduna-te, treci mai departe, analizeaza: dar, de fapt, de ce m-am simtit atat de abandonata, pentru ca nu a facut nimic de fapt, nu-i asa ? Da, vai, trebuie sa ma trezesc, e doar iluzia realitatii mele, inima nu mi-a dat semnal cum ca ar fi si a celuilalt....
Am nevoie de celalalt....
Copilul din mine se simte singur....
Si neiubit......
Asa cum isi doreste el, COPILUL....
Mintea omului e un mare creator, pune imagini, impresii, pareri de-o clipa, o vorba, orice gest intr-o forma pe care ea si-o doreste. Apoi o lasa sa dospeasca timp in care te indoiesti cum ca ceea ce spune ea ar fi si adevarat. E ca o visare a unor cai verzi pe pereti...vazuti cu obrajori trandafirii, sac!
Apoi, zbang, un gest, o vorba, o privire si-ti zici "nu, nu, mi s-a parut ca ma priveste astfel" iar bratele iti cad pe langa corp, iti iei un "la revedere" zambitor multumind pentru ajutorul, uff, prea rapid, fara a lasa timp pentru inca un cuvant de spus, despre orice, numai sa fie in linistea dintre noi inca o prelungire a vietii mele intr-a ta pentru ca nu stiu, mi-e teama sa gandesc, daca exista si invers, o dorinta de prelungire a vietii tale intr-a mea.
Aduna-te, treci mai departe, analizeaza: dar, de fapt, de ce m-am simtit atat de abandonata, pentru ca nu a facut nimic de fapt, nu-i asa ? Da, vai, trebuie sa ma trezesc, e doar iluzia realitatii mele, inima nu mi-a dat semnal cum ca ar fi si a celuilalt....
Am nevoie de celalalt....
Copilul din mine se simte singur....
Si neiubit......
Asa cum isi doreste el, COPILUL....
duminică, 6 ianuarie 2013
Galopand la inceput de an
Sunt mereu ca un cal de curse, in goana catre ceva, ba pentru munca, ba pentru copil, ba pentru casa, ba pentru familie sau prieteni, dar muuuuuult prea putin pentru mine, pentru sufletul meu, pentru relatia cu omul de langa mine.
Am incercat de cateva ori sa o las mai moale, dar nu stiu cum se face ca inca si inca si INCAAAAA sunt prinsa in hatisul acestui galop zilnic.
Prima incercare de a iesi din acest ritm a fost sa spun NU, atunci cand am simtit ca nu mai pot, oamenilor, situatiilor. Dar nu am spus-o atat de des cat ar fi fost necesar si inca este. Insa stiu ca nu-i timpul pierdut. E ca o batalie pe care vreau s-o castig pentru ca e importanta pentru linistea mea, pentru a ma regasi.
Imi amintesc ca atunci cand locuiam departe de aceasta lume dezlantuita aveam timp si pentru preocuparile mele, atunci stateam si scriam pe blog, imi impartaseam gandurile, amintirile. Poate era o metoda de a vorbi despre viata mea si atat, pentru ca foarte adesea ramaneau doar pentru mine ori pentru inca vreo 2-3 perechi de urechi trairile si gandurile mele profunde.
La inceput de an mai toata lumea-si propune cate ceva.Si eu, normal, dar vor ramane ferecate in mintea mea, in sufletul meu, sunt visele mele care doresc sa iasa la lumina si pentru care ma voi lasa increzatoare in mana Universului, a Mamei -Pamant, a lui Dumnezeu-Tatal, si pentru care-mi voi lasa inima sa zboare.
Fie ca pace si iubirea sa fie in sufletele tuturor in acest an!
imagine luata de aici
Am incercat de cateva ori sa o las mai moale, dar nu stiu cum se face ca inca si inca si INCAAAAA sunt prinsa in hatisul acestui galop zilnic.
Prima incercare de a iesi din acest ritm a fost sa spun NU, atunci cand am simtit ca nu mai pot, oamenilor, situatiilor. Dar nu am spus-o atat de des cat ar fi fost necesar si inca este. Insa stiu ca nu-i timpul pierdut. E ca o batalie pe care vreau s-o castig pentru ca e importanta pentru linistea mea, pentru a ma regasi.
Imi amintesc ca atunci cand locuiam departe de aceasta lume dezlantuita aveam timp si pentru preocuparile mele, atunci stateam si scriam pe blog, imi impartaseam gandurile, amintirile. Poate era o metoda de a vorbi despre viata mea si atat, pentru ca foarte adesea ramaneau doar pentru mine ori pentru inca vreo 2-3 perechi de urechi trairile si gandurile mele profunde.
La inceput de an mai toata lumea-si propune cate ceva.Si eu, normal, dar vor ramane ferecate in mintea mea, in sufletul meu, sunt visele mele care doresc sa iasa la lumina si pentru care ma voi lasa increzatoare in mana Universului, a Mamei -Pamant, a lui Dumnezeu-Tatal, si pentru care-mi voi lasa inima sa zboare.
Fie ca pace si iubirea sa fie in sufletele tuturor in acest an!
imagine luata de aici
sâmbătă, 5 ianuarie 2013
Abonați-vă la:
Postări (Atom)