sâmbătă, 2 februarie 2013

Comunicare in era comunicarii

                            Este uimitor cand, intr-o era asa zis a comunicarii, oamenii se lovesc atat de des tocmai de probleme relationale datorate...comunicarii!
                           Oamenii au tendinta de a presupune ca cel de langa ei, oricine ar fi acela, trebuie, musai cu trebuie, sa le inteleaga intentiile nespuse, nescrise. Ne asteptam ca ceilalti sa aiba capacitatea de "a citi" in mintile si in sufletele noastre si astfel sa ne scuteasca pe noi de a ne deschide catre celalalt. Ni s-a intamplat si mie si multora din preajma mea acest lucru si m-am tot intrebat de ce se ajunge ca, dintr-o chestie nespusa, aparent minora, sa o dam de multe ori intr-un conflict care putea fi usor evitat. Concluzia mea a fost ca prea tragem dupa noi frici de tot soiul, fica de a nu fi intelesi sau , din contra, de a fi prost intelesi, frica de a nu pierde ceva daca spunem cu glas tare ceea ce ne doare sau gandim, frica de a nu mai fi iubiti sau apreciati si mii de alte frici de tot soiul.
                           Vorbeam daunazi cu o prietena si am recunoscut in ceea ce-mi spunea ceea ce gandeam si eu dar nu aplicam, din pacate, si anume faptul ca avem asteptari de la ceilalti cand ar trebui sa ne rezumam doar la noi, la ceea ce facem noi in raport cu un altul pentru a nu mai apare situatii in care sa ne simtim nelalocul nostru. Ar fi atat de simplu sa ma rezum doar la ceea ce sunt eu, ceea ce fac eu, fara a mai arata catre celalalt! In final, fuga asta in celalalt, in a gasi tapul ispasitor peste drum de fiinta noastra, nu este decat o expresie a ranilor noastre care nu doresc sa fie recunoscute, verbalizate si apoi eliminate din viata noastra. 
                          Cred ca nu intamplator mi-au cazut ochii acum cateva minute peste niste randuri dintr-o carte recent aparuta la noi unde am gasit citatul urmator: "Oamenii sfârşesc prin a-şi folosi relaţiile pentru a-şi masca ghimpii interiori" ( "Suflet neinlantuit" de Michael Singer).
                          Hai sa renuntam la ghimpi si sa ne deschidem catre o comunicare eficienta cu celalalt si sa cream astfel armonia atat de necesara unei vieti frumoase! Sunt sigura ca putem, e doar o chestiune de vointa si de exercitiu.

Niciun comentariu: