A scrie, a nu scrie

Cineva mi-a spus candva sa scriu, apoi altcineva, si altcineva, si am mai scris, dar mai mult pentru mine, despre ceea ce simt, gandesc, traiesc. Apoi m-am oprit. Am ramas cu traitul, inlauntrul meu, cu rumegatul clipelor trecute, cu asezarea in sertarase imaginare, cu retrairea si reanalizarea a ceea ce a fost.
Poate ca mi-ar fi mai usor daca as vorbi pentru ca imi place sa vorbesc. Mult chiar. Si ma intreb cu cine seamana fii-mea!!! Hmmm! Si eu dau vina pe altii! :)
A scrie presupune sa gandesti ceea ce asterni in spatiul alb, sa lasi pe altul sa te citeasca, chiar daca acel altul nu este atcineva decat tu dar la un alt moment T zero al existentei tale. Vorba zboara, poti sa dai vina pe gura pacatoasa care ti-a luat-o inainte dar cu ceea ce scrii e mai greu. Pentru ca acel cuvant ramane undeva, pentru acei ochi martori ai existentei celui ce a scris.
Poate ca ar trebui sa-mi alung frica si sa-mi las mintea si sufletul sa-si lase urmele in aceasta lume.

Azi se implinesc 18 ani de cand nu mai este tataia. Nu mai este fizic dar urma lui a ramas in noi, urmasii lui, iar noi o vom duce mai departe prin urmasii nostri.
Sa nu ne uitam stramosii si sa-i cinstim mereu!

Timp pentru noi

Ar trebui ca fiecare sa poata avea timp pentru sine, pentru sufletul sau, in fiecare zi.
Sa poti medita la cele intamplate si neintamplate, la sensul vietii, la ceea ce esti si ceea ce-ti doresti sa devi, mai exact la a te regasi pe Tine. Pentru ca prea adeseori uitam sa ne gandim la noi prinsi fiind in  mecanismul sistemului de viata in care traim.
Dar ce presupune a avea timp pentru tine? Sa lasi ca ceea ce nu este esential pentru tine, ca fiinta, sa nu te mai perturbe. In loc sa stai o ora cu nasul in televizor, poti sa citesti o carte sau sa iesi in natura, sa intri astfel in contact cu Universul. Numai ca multe obisnuinte au devenit un fel de a doua noastra natura si e greu sa ne debarasam de ele. Si eu ma lovesc de ele, si eu ma autoeduc pentru ca realizez ca viata trece pe langa mine cateodata si e pacat. 
Decat sa te lasi trait de viata mai bine traieste-ti-o tu insuti!
Poate ca toate astea suna pompos si de multe ori sunt satula de astfel de sabloane. Insa ceea ce simti tu conteaza cu adevarat, pentru ca doar inima stie ceea ce-ti trebuie ca fiinta. De ce nu o mai ascultam, de ce suntem atat de rationali si atat de putin intuitivi?

Pareri

Exista o varsta cand incepi sa faci bilantul, ce-a fost bun, ce nu a fost, ce puteam schimba si ce trebuia sa fie asa cum a fost, ce am invatat si la ce avem restante.
Pentru mine, de ceva timp, se face bilantul. Si descopar cat de mult am evoluat si cat de mult mai am pana sa ajung la Mine, acolo, unde sunt Eu, fara frici, cu iubire, incredere si liniste.
Uneori ai nevoie de ceva anume care sa te scuture, sa-ti ia valul de pe ochi si sa te trezeasca, sa vezi ceea ce este cu adevarat important.Si am avut si eu nevoie de trezire. Si am ales sa-mi schimb drumul, macar partial, dar nu inainte de a lua o pauza si de a ma dedica celor dragi mie, fetita mea si sotul meu. 
De cand am renuntat la vechiul loc de munca parca m-am linistit, cu toata nebunia zilnica legata de gospodarie si de cresterea unui copil, tot reusesc sa-mi dedic si mie timp, sa stau de vorba cu mine insami sau cu prieteni cu care rezonez. 
E nevoie de timp pentru noi, sa ne ascultam sufletul, sa-l magaiem, sa-l hranim cu iubire, inteleciune, cunoastere. Ar fi minunat daca fiecare om ar putea sa-si ofere timp pentru sine, mereu si mereu, oamenii ar fi mult mai fericiti, asa cred eu.