Timp, care trece, care vine si dispare rapid, ancorat in multitudinea de lucruri de rezolvat.
Nu mai am timp, astept oferte de la altii, astept oferte chiar de la mine, pentru o noua impartire a ceea ce vreau sa fac intr-o zi.Vreau sa fac multe si incep sa cred ca m-am considerat omnipotenta iar acum realizez ca, incercand sa fiu la un anumit standard pe care mi l-am impus, se pare ca uit de fapt ce este mai important, ori las acest lucru pe un plan secund si cred ca nu prea e bine, asa simt...
Anyway, ma bucur cel putin ca, in mare parte, fac ceva ce-mi doream, ceva ce-mi place.Explorez inconstientul prin lectura, cursuri si in curand, chiar si labirinturile din propria mea existenta primara, printr-o analiza personala.
Ne-am si mutat de vreo luna intr-un apartament pe aceeasi scara cu cel al mamei, cu chirie, dar e coltul nostru, ni l-am aranjat si ne bucuram de clipele petrecute aici. Aveam nevoie de un colt al meu si de o distanta intre mine si mama, ca si cum as fi avut nevoie sa fac o demarcatie clara intre Eu si Ea, Cealalta. De cand suntem separate parca apreciez mai mult existenta ei.
As vrea macar din cand in cand sa zic "aceste 30 minute imi apartin in totalitate si nu le cedez nimanui si pentru nimic!" insa nu pot momentan, le mai fur cumva in drumul meu spre munca sau inapoi, spre casa, in tramvai, citind ceea ce trebuie sa citesc ba pentru curs, ba pentru masterat si mult prea putin pentru propria mea placere.
Mi-e dor de dans, as vrea sa am timp sa merg la cursuri, sa-mi reamintesc pasii si sa dansez, sa-mi las si sufletul sa se miste in ritmul muzicii si sa viseze frumos.
Asta-i inca o dorinta neindeplinita...sa dansez din nou...
2 comentarii:
mult bine in noua viata!
sa fie cu folos si bucurii!
si timp pentru dans :)
Multumesc, draga mea, Doamne ajuta, sa fie!
Mi-e tare dor de dans, ma simteam nemaipomenit pe vremea cand mergeam la cursuri desi eram si atunci f ocupata si destul de obosita dar ma remontam cand dansam...
Trimiteți un comentariu