Imi place meseria mea, chiar si atunci cand o urasc (vorba vine), cand ma epuizeaza atat de mult de parca as fi sfasiata in mii de bucatele si cu sare peste ele, ca sa simt mai tare...
Daca nu mi-ar fi placut, nu cred ca as fi facut-o cu atata daruire...
Azi am avut satisfactia sa simt ca a fi formator de oameni e nemaipomenit de frumos atunci cand constati ca eforturile tale dau roade sau cand ti se spune ca datorita tie ceva s-a schimbat in bine.
Ma uitam la micutii din grupa mea, la cum se jucau, la interesul pe care-l aratau fata de unele activitati si ma gandeam ca sunt nemaipomeniti, dornici sa faca , sa cunoasca, sa simta.
Dupa amiaza, meditatii cu A la engleza. La plecare i-am spus ca sper ca-l ajuta cu ceva ceea ce facem iar el mi-a zis ca da, ca l-a ajutat sa aiba mai multa incredere in el, in primul rand...
Se pare ca Dumnezeu a stiut ca aceasta e modul meu prin care pot darui, daruindu-ma pe mine altora.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu