De vreo luna de zile, m-am inscris la un curs de 4 ani de formare in psihoterapia si psihanaliza copilului si adolescentului. Azi, pentru prima data in viata mea, am reusit sa vad niste pacienti de la psihiatrie, impreuna cu colegii mei si cu una dintre profesoare. Experienta a fost cu totul aparte, cu multe trairi, si bune si mai putin bune, care m-au facut pentru prima data sa ma intreb daca pot sa fac fata unor astfel de intalniri, cu oameni cu probleme.
Primul pacient, posibil bolnav psiho-somatic, cu un mod plat de a vedea propria lui viata, totul e ok, merge, dupa propria lui exprimare, dar fara putinta de a-si exprima trairile, ca un robotel, ca si cum usa care dadea spre Sine ar fi inchisa iar el nu ar fi in posesia cheii, cu o puternica scindare pe cele trei laturi, fizica, mentala si sufleteasca.
Al doilea caz, o femeie puternic despresiva, cu manifestari psihotice si ruperi la nivel afectiv, cu posibile probleme cognitive, definitive, care te obosea prin discursul ei foarte dezorganizat si care-ti starnea si mila spunandu-ti ca-si cere scuze pentru ceea ce zice.
E fascinant si dureros in acelasi timp cat de intinsa si de intortocheata poate sa fie mintea umana...uneori ma intreb daca exista vreo frontiera reala si cred ca nu.
Oare am sa fiu in stare sa merg in acest labirint, al fiintei, fara sa ma pierd pe mine, ba din contra, sa regasesc ceea ce, poate, am pierdut candva?
5 comentarii:
da, ai sa poti...
si n-ai sa pierzi decat iluzii, masti, vorbe goale.
si ai sa castigi un plus de acuitate vizuala care sa-ti permiti sa vezi de fiecare data lumina de la capatul tunelului.
tunel intortocheat in mintea ranita, tunel in care vei gasi scurtaturile trecand prin inima... :)
Merci pentru incurajare, sunt fascinata de psihoterapia facuta cum trebuie, adica cea aplicata functie de pacient/ client, mulata pe problema.
Azi chiar m-am simtit coplesita dar ramana fascinata in continuare...stiu ca doar asa voi vedea luminita despre care vorbesti tu.
Numai bine, o saptamana minunata! :)
Ascunde-n sufletul gingaş un univers plin de comori,
Din ochii mari poţi să culegi priviri prinse-n buchet de flori,
Cu multă linişte şi calm pe buze grafiaz-un zâmbet,
Iar glasul său armonizează blând vibraţiile unui cântec.
La tâmplele fierbinţi ea poartă doar amintiri din flori de gânduri,
Cu mâna fragedă le-aşează într-un album cu foi prinse în riduri,
La gâtul diafan cristalele de rouă stau prinse-n colier,
Pe umerii rotunzi timpul aşterne poveste de iubire şi mister.
Îmbracă astăzi rochie din verde crud de iarbă,
Privire de bărbat puţin iscoditoare trece şi se întreabă,
Cine-i această lume discretă , virtute-ncântătoare?
Este FEMEIA,MAMA, IUBITA ce azi e-n sărbătoare.
Gânduri sublime îţi trimit pictate-n fluturi diafani,
Să fii iubită, să-nfloreşti şi un suav, LA MULŢI ANI!
La multi ani si tie, mamico, sa te bucuri de puiul tau ( sau pui :) ), sa fii femeie iubita si sotie respectata.
Mii de ghiocei puri in inima si-n suflet!
In primul rand sunt uimita de modul cum reusesti sa-ti organizezi timpul ca sa poti frecventa asemenea cursuri- KUDOS 2U! e atat de important sa-ti urmezi academic formarea, daca asta simti si asta te face sa te simti implinit. mi-ar placea sa scrii mai des despre experientele tale practice in domeniul psihanalizei, e fascinant. nu am ocazia sa-l abordez la prima mana, ma multumesc cu serialul "mental" care trateaza tema mai putin superficial.
Trimiteți un comentariu