Mijn leven

De-ale Maiei

2012-02-01T22:49:00.003+01:00

Ce m-a intrebat fetita mea azi:
1. Mami, care era numele de familie al lui Isus Hristos?
2. Mami, si pisicile au un ingeras, un ingeras-pisica, pentru ca sunt si pisici care-au murit acolo sus,nu-i asa?
No comment! :)

Pisica

2012-01-01T23:38:00.009+01:00

Pisica noastra in calduri, miauna jalnic si-si ridica coada. Mandruta mea o vede, ma aude spunand ca pisica este in calduri si repeta si ea. Eu o intreb: "Dar cum adica este in calduri? Ce inseamna asta?", Mandruta mea raspunde: "Pai a stat prea mult pe calorifer, i s-a facut cald si a facut viermisori la fund." Dupa 24 de ore, in urma tratamentului hormonal, pisica se linisteste si da sa se urce pe calorifer, de data asta fiind ok. Mandruta o vede si striga disperata sa n-o las. "De ce?", o intreb eu. "Pai daca intra iar in calduri?", spune mandruta foarte serioasa.

2012-01-01T14:47:00.005+01:00

“Another fresh new year is here . . . another year to live! To banish worry, doubt, and fear, to love and laugh and give! This bright new year is given me to live each day with zest . . . to daily grow and try to be my highest and my best! I have the opportunity once more to right some wrongs, to pray for peace, to plant a tree, and sing more joyful songs.”

c(1921-1994);author, educator, motivational speaker

LA MULTI ANI plini de lumina si intelepciune, de dragoste si rabdare, sanatate, bucurii, familie si prieteni!

Ganduri despre Japonia

2011-03-17T21:49:00.008+01:00

Am fost mult timp fascinata de Japonia, de cultura lor atat de diferita de a noastra, de obiceiurile care par pentru un vestic uneori greu de digerat apoi, vazand de prin documentare si nu numai gradul de modernitate prezent si, mai ales, modul de viata al japonezului modern, am inceput sa fiu mai putin interesata. Nu pentru ca nu apreciam ce pot sa faca, sa nu fiu gresit inteleasa, ci pentru ca mi se pareau mult prea absorbiti de lucruri mercantile, placeri, la cheremul propriilor pulsiuni. Mie tocmai modul lor de a fi din epoca samurailor mi se parea deosebit si acesta era acel ceva care ma atrasese la ei.

Am avut norocul la un moment dat sa intru in contact direct cu ei prin intermediul copiilor japonezi cu care am lucrat si inca lucrez si am descoperit o bogatie de lucruri minunate in ei iar ceea ce se intampla in prezent, dupa cutremurul din Japonia, mi-a reamintit cumva pentru ce imi sunt dragi acesti oameni cu ochii mici si par negru ca abanosul. Atata disciplina, respect fata de altii si acceptare peste masca de durere si lacrimi din sufletele lor nu cred ca am sa mai gasesc prea usor in alte natii.

Ma rog sa le fie bine acelor oameni care au suferit, sa treaca peste necazuri si sa ramana la fel de oameni ca si in prezent.

Si poate intr-o zi am sa reusesc sa vad floarea de cires din vreun oras japonez!

De vorba cu mine insami

2011-02-21T22:57:00.002+01:00

Cum poti sa ierti cand te simti ranit, cum poti sa fii calm cand totul clocoteste-n tine, cum poti sa fii bun cand doare facerea de bine, cum sa fii tu, fara sa te pierzi in micimea unei lumi care nu se mai doreste frumoasa?
Ma renasc, ma redefinesc prin mii de culori, lumini si umbre jucand in suflet zi de zi, acum sunt buna, apoi uit si redevin rea, vorbind si judecand pe cei ce nu mi-e dat dreptul s-o fac. E greu sa fii un spirit inalt cand esti legat de pamantul din care te-ai nascut si in care te vei intoarce.
Uneori am impresia ca am uitat ce inseamna sa te bucuri, zambetul copilului meu si vorbele ei ma fac sa uit de monotonia ori tristetea unor zile.
Am fost binecuvantata sa fiu ceea ce sunt, sa devin ceea ce voi deveni cu ajutorul Vietii, Mamei Pamant, a lui Dumnezeu sau orice alt spirit de lumina. Lumina orbeste si poate de aceea inca preferam noi, oamenii, intunericul si umbra, unde ne putem lasa in voia iluziilor ca stim ce se ascunde acolo unde doar sufletul poate ajunge.
Cunoasterea e putere dar si raspundere, lumina trebuie intretinuta precum focul in vatra. Cine are putere, cine are curaj, cine are judecata dreapta si inima curata s-o faca?

Prietenie

2010-11-19T22:41:00.009+01:00

Fetita mea are o prietena foarte apropiata, Leni. Ea e capul tuturor rautailor, ea e confidenta ei, cea care o ajuta, cea cu care se joaca si vorbeste mult. Parca-s una uneori.

Aseara Maia era atat de obosita incat nu a mai rezistat sa-i fac baie ca in fiecare zi. Am dus-o in dormitor, i-am tras bluza de pijama peste cap si m-am oprit lasand-o sa-si bage ea mainile pe maneci in timp ce eu ma duceam sa iau ceva din bucatarie. Am auzit-o in urma mea strigand ca e obosita si ca nu poate. Dar cand m-am intors in dormitor ea era deja imbracata. Am felicitat-o iar ea mi-a zis foarte calma: " Leni m-a ajutat".

.......................................................................................................

Am uitat sa va spun: Leni e prietena ei...imaginara. :)

Formator de oameni

2010-11-19T22:27:00.006+01:00

Imi place meseria mea, chiar si atunci cand o urasc (vorba vine), cand ma epuizeaza atat de mult de parca as fi sfasiata in mii de bucatele si cu sare peste ele, ca sa simt mai tare...
Daca nu mi-ar fi placut, nu cred ca as fi facut-o cu atata daruire...
Azi am avut satisfactia sa simt ca a fi formator de oameni e nemaipomenit de frumos atunci cand constati ca eforturile tale dau roade sau cand ti se spune ca datorita tie ceva s-a schimbat in bine.
Ma uitam la micutii din grupa mea, la cum se jucau, la interesul pe care-l aratau fata de unele activitati si ma gandeam ca sunt nemaipomeniti, dornici sa faca , sa cunoasca, sa simta.
Dupa amiaza, meditatii cu A la engleza. La plecare i-am spus ca sper ca-l ajuta cu ceva ceea ce facem iar el mi-a zis ca da, ca l-a ajutat sa aiba mai multa incredere in el, in primul rand...
Se pare ca Dumnezeu a stiut ca aceasta e modul meu prin care pot darui, daruindu-ma pe mine altora.

9 noiembrie

2010-11-09T23:11:00.010+01:00

9 noiembrie, 2 ani de la aventura catre un alt colt de lume, 2 ani de cand am vazut ca se poate si altfel, mai frumos, mai calm, mai usor sa traiesti, fara atat de multe framantari si griji zilnice, cu mai multa bucurie, cu mai mult respect fata de orice, cu mai multa detasare.
Acum 2 ani plecam in Olanda, un pic cu inima stransa, un pic trista pentru ca lasam acasa, in tara, multe. Si fara sa stiu ca un alt acasa imi va deveni un oras aflat foarte aproape de Marea Nordului.
Acum 2 ani am deschis usa catre un alt Eu, catre alte vise, catre alti oameni si alta cultura.
Deja de un an reintoarsa in tara, simt si acum cu mare acuratete, ca pe o fidela lentila fotografica, clipe carora, poate, nu le-am dat cand le-a fost ceasul prea multa atentie, simt mirosuri, simt adieri, simt culoarea, simt energia momentului si a locului...si mi se face dor...

New life

2010-11-07T00:15:00.008+01:00

Timp, care trece, care vine si dispare rapid, ancorat in multitudinea de lucruri de rezolvat.
Nu mai am timp, astept oferte de la altii, astept oferte chiar de la mine, pentru o noua impartire a ceea ce vreau sa fac intr-o zi.Vreau sa fac multe si incep sa cred ca m-am considerat omnipotenta iar acum realizez ca, incercand sa fiu la un anumit standard pe care mi l-am impus, se pare ca uit de fapt ce este mai important, ori las acest lucru pe un plan secund si cred ca nu prea e bine, asa simt...
Anyway, ma bucur cel putin ca, in mare parte, fac ceva ce-mi doream, ceva ce-mi place.Explorez inconstientul prin lectura, cursuri si in curand, chiar si labirinturile din propria mea existenta primara, printr-o analiza personala.
Ne-am si mutat de vreo luna intr-un apartament pe aceeasi scara cu cel al mamei, cu chirie, dar e coltul nostru, ni l-am aranjat si ne bucuram de clipele petrecute aici. Aveam nevoie de un colt al meu si de o distanta intre mine si mama, ca si cum as fi avut nevoie sa fac o demarcatie clara intre Eu si Ea, Cealalta. De cand suntem separate parca apreciez mai mult existenta ei.
As vrea macar din cand in cand sa zic "aceste 30 minute imi apartin in totalitate si nu le cedez nimanui si pentru nimic!" insa nu pot momentan, le mai fur cumva in drumul meu spre munca sau inapoi, spre casa, in tramvai, citind ceea ce trebuie sa citesc ba pentru curs, ba pentru masterat si mult prea putin pentru propria mea placere.
Mi-e dor de dans, as vrea sa am timp sa merg la cursuri, sa-mi reamintesc pasii si sa dansez, sa-mi las si sufletul sa se miste in ritmul muzicii si sa viseze frumos.
Asta-i inca o dorinta neindeplinita...sa dansez din nou...

De-ale Maiei

2010-07-10T10:56:00.007+02:00

Maia isi face propriul ei "dictionar" pentru lumea din jur:
- Of, m-am cheunit sa fac turnul din cuburi !(adica s-a chinuit , biata de ea, iar verisoara mai mica l-a daramat)
- Mamaie, sa-mi mai faci snitel de ou. ( adica ... omleta)
- Tatiii, mi-ai facut cartofi intinsi! ( piure de cartofi)
- Mami, sa-mi mai faci snitel de dovlecei! (adica dovlecei pane).

Miercuri

2010-05-26T22:16:00.006+02:00

Si Luna Plina isi croieste drumul, cu panzele umflate si-mi aduce in avans o dupa-amiaza frumoasa de miercuri cu noutati bune, o ceasca mare de ceai plina de liniste, tarais de sarpe si ochi de vultur si un zambet latit pe toata fata in drum spre casa.

Multumesc Mikka, noapte buna tie si tuturor!

De-ale Maiei

2010-05-22T11:44:00.004+02:00

- Mami, sunt soarele!
- Ce esti,mami?
- Soarele! Si apun!
- Ce faci,mami?
- Apun!, si se lasa usor in jos, pe vine, ca si cum s-ar fi dus catre linia orizontului un soare real.
- Ce inseamna sa apui?
- Sa vina noaptea!

Omraam Mikhael Aivanhov, "Sufletul, instrument al spiritului"

2010-05-19T22:29:00.010+02:00

Culese din brosurica lui Omraam Mikhael Aivanhov, "Sufletul, instrument al spiritului".

"Pe frontispiciul templului de la Delfi era inscris: " Cunoaste-te pe tine insuti"; dar putini ganditori au inteles acest ordin. Ne inchipuim ca a ne cunoaste inseamna a ne cunoaste caracterul, slabiciunile, calitatile. Nu, este ceva mai mult. Daca era vorba numai despre psihologie, nu s-ar fi scris niciodata aceste cuvinte pe un templu! Este foarte usor sa te cunosti astfel. Adevarata cunoastere initiatica inseamna a te contopi, a fuziona printr-un act de iubire, asa cum este spus in Biblie ca " Avram a cunoscut-o pe Sarai". Adevarata cunoastere este fuziunea. Spunanad " Cunoaste-te pe tine insuti", Initiatii vroiau sa spuna ca omul nu este cel care isi inchipuie ca este. El trebuie deci sa invete sa se cunoasca, iar a se cunoaste inseamna a se identifica, a fuziona cu sine insusi, cu acest Eu Superior care se afla in inalt, in regiunea spiritului."

" Eu va repet, sensul Initierii este de a-l invata pe om sa se detaseze de natura sa inferioara pentru a putea vibra la unison cu spiritul sau care este adevaratul sau Eu; in acel moment, el poseda toate calitatile spiritului, puterea , maiestria, cunoasterea spiritului. Fuziunea cu Eul Superior este fuziunea cu Dumnezeu. Da, a te regasi, a te cunoaste inseamna a te topi in Divinitate, fiindca aceasta scanteie, acest spirit care este omul nu este niciodata separat de Dumnezeu; si cautandu-se, gasindu-se, el atinge constiinta suprema de a trai si a respira in Dumnezeu."

"Ceea ce mai trebuie inteles este ca spiritul, sufletul si corpul sunt de aceeasi esenta, desi difera ca natura, functie si aspect. Diferenta consta numai in gradul de materializare: corpul este spiritul condensat; spiritul este corpul imponderabil; iar sufletul este intermediarul dintre cele doua."

"Observati deci ca apa si aerul accepta impuritatile, numai focul nu le accepta, el le arde. In timp ce pamantul le absoarbe pe toate, tese insusirea sa, el este ca un magnet care atrage tot ceea ce este murdar si impur pentru a-l transforma apoi in laboratoarele sale. De aceea, atunci cand simtiti o tulburare, o agitatie, o neliniste, dati-le pamantului. Sapati o mica gaura, puneti-va in ea degetele si vorbiti-i pamantului ca unei fiinte inteligente, cerandu-i sa preia tot ce va tulbura. Credeti-ma, el nu se va simti nici nefericit, nici jugnit, el va luat tot, iar voi veti fi usurati, eliberati. In trecut se cunosteau toate aceste lucruri, dar acum ele s-au pierdut...Atunci cand simtiti o durere, o greutatea, dati-le pamantului, el le va lua.
Apa primeste si ea impuritatile, de aceea atunci cand facem baie sau un dus, ne calmam dintr-odata; dar nu ne intrebam nici macar de ce, fiindca facem totul in mod automat. Chiar si aerul poseda aceasta proprietate. Atunci cand nu va simtiti bine, iesiti la aer, veti simti ca avntul va inlatura poverile. Dar pentru ca aceste metode sa devina cu adevarat eficiente, trebuioe sa faceti constant aceste exercitii."

"De aceea, atunci cand omul isi purifica corpul isi purifica deopotriva si sangele, adica sufletul, ii ofera spiritului sau cele mai bune conditii de manifestare. Vedeti, totul se leaga. De ce nu vedem nimic, cand toate ase afla zilnic sub ochii noastri"?
Voi mai adauga acum ceva ce va va ajuta sa gasiti o metoda de lucru. Atunci cand initiatii va fac revelatii, ei actioneaza asemenea naturii: ei nu va dau decat jumatate. [...] Totul este asa in viata. De altfel, de ce credeti ca ne cautam " jumatatea"? Este cealalta jumatate a scrisorii rupte; o cautam pentru a o putea, in sfarsit, citi! Pur si simplu. Fiecare este jumatatea paginii care dezvaluie secretul si trebuie sa caute ceallata jumatate!
Atunci cand se spune :"La inceput era Cuvantul", este tot o afirmatie pe jumatate. Unde se afla cealalta jumatate? Voi sunteti cei care trebuie sa aflati...Urechile reprezinta pur si simplu cealalta jumatate! De ce? Deoarece cuvantul nu are nici un sens daca nu exista urechi pentru a-l auzi. Cuvantul este principiul masculin, emisiv, si trebuie subinteles principiul feminin, receptiv: urechile. Daca cuvantul nu ajunge undeva in urechi pentru a fi auzit, apreciat si inteles, el devine inutil. Iar cand vorbim despre o cheie, chiar daca nu mentionam incuietoarea, ea este subinteleasa. Vedeti cum sunt lucrurile..."

Asteptand clipa

2010-05-17T22:35:00.006+02:00

Mi-e sufletu-n imbratisare cu clipa ce va sa vina curand, aducand Lumina. Ma intreb unde si cand am sa las seva proaspata sa devina una cu fiinta mea.
Clipa in care am sa te vad, imi da emotii de pe acum, inainte de a se fi intamplat...si teama de a nu fi pus prea multa dorinta si speranta si de a nu ma impovara doar cu iluzii si tristete mai apoi daca...daca...daca...Mintea mi-o ia razna, creand scenarii.

Ma intreb unde trec pragul in care uit ca totul e Iubire si cum sa imi tin in frau navalnicele ganduri si trairi, mustrandu-ma adesea pentru ce-am facut , pentru ca am atins ce nu trebuia chiar si cu o floare.
Vreau sa invat sa ma las libera, in palma Datatoarei de viata si de intelepciune, aceasta Iubire, aceasta Energie, sa duc plusurile mai departe iar minusurile sa le transform in alte plusuri...

Te astept, clipa, zambet, emotie...

Inceputuri

2010-05-17T22:32:00.003+02:00

Traiesc fiecare clipa intr-un mod extrem de personal, ca si cum fiecare lucru pe care-l citesc despre lumea necunoscuta din noi e parte rupta din mine, ca si cum fiecare caz discutat isi intinde radacinile catre mine. Ma simt rascolita si acesta e doar inceputul, imi fac partial o auto analiza si ma gandesc cum va fi, cat voi suporta cand va trebui sa deschid porti inchise in mine, sa dau panze de paianjen la o parte, sa ud semintele bune din mine si sa plivesc buruienile .

S-ar putea sa fie greu, mai mult ca sigur, ca un glob urias pe umerii mei care se vor a fi de Atlas.
Dar vreau sa duc " povara" pentru ca simt ca dincolo, la finalul cursei, chiar de voi iesi ultima, voi fi ca si cum as fi fost prima, victorioasa, pentru ca ma voi fi redescoperit pe Mine.

Liniste

2010-04-22T21:29:00.011+02:00

Imi fac o ceasca de ceai adus din Olanda, cu arome olandeze pentru mine. Ma asez in fata laptopului si ma gandesc cat de mult imi doresc un moment de liniste, ca acolo, departe, cand aveam timp sa ma gandesc la sufletul meu, la trairile mele, sa cobor in mine si sa deschid usi inchise, sau cel putin sa incerc sa trag cu ochiul pe gaura cheii la lucruri nevazute, nestiute de partea mea constienta.

Citesc mult in ultimul timp, in special pentru curs, e necesar ca sa inteleg cum omul poate sa fie si inger si demon, cu voie sau fara voie, si uneori as vrea sa scriu despre acele lucruri dar am nevoie de liniste, sa le rumeg, sa le absorb in mine.

Mi-e dor de linistea pe care o traiam departe, departe de zbuciumul acestui oras otravit de putere. Realitatea exista fie ca vrem sau nu, ce facem cu ea, cum o percem fiecare in parte, personalizata, tine de noi. Ce sa fac eu cu realitatea mea, cu prezentul meu, cand ceea ce-mi doresc e ceea ce am avut, liniste, liniste, liniste?

Ooo, stiu, avem nevoie de tot ceea ce Viata ne da pentru ca acestea toate sunt trepte ce ne duc in sus, spre ceea ce trebuie sa devenim in aceasta viata. Ma revolt si apoi ma temperez, cand realizez ca apa e mai inteleapta decat mine, ea se lasa sa se curga, isi face loc chiar si unde nu era matca inainte, iar urma ei ramane, incapatanata.

Ca sa pot sa traiesc un azi am nevoie de un ieri plin de liniste in care, cu capul dat pe spate, cu ochii larg deschisi, ma inecam in linistea ce domnea pe terasa casei din Bergen op Zoom, privind cerul pe inserat.

Ca sa pot sa traiesc un azi am nevoie de un maine in care sa pot visa in liniste, undeva, la o margine de camp ori padure, la o margine a zbuciumului acestui cotidian.

Ca sa pot sa traiesc un azi am nevoie sa invat ca nu pot schimba nimic din ceea ce nu-mi este dat sa schimb, sa accept inca o data si inca o data ca totul isi are un rost in lume, fie ca-mi place acest lucru sau nu.

O lume nebuna, nebuna, nebuna

2010-04-14T19:54:00.015+02:00

Traim intr-o lume nebuna, nebuna, nebuna...Te si intrebi unde naiba s-au ascuns inteligenta si bunul simt din poporul asta.Aaa, ma scuzati, e folosita in smecherii, mismasuri si alte treburi aducatoare de profit cat mai rapid, chiar si cu lezarea drepturilor scrise sau nescrise ale celorlalti.
Ma confrunt de cateva luni cu niste probleme cu anumiti oameni despre care, orbita cum am fost din pacate, cu voie sau fara voie, am crezut ca sunt altfel. De fapt cred ca AM VRUT SA CRED ca sunt oameni si am descoperit ca ...
Oare ce am descoperit? Ca animalele pot sa fie muuuult mai umane, sa zicem, decat ei, ca minciuna e la rang inalt, ca fatarnicia e parte din programul zilnic si multe altele.
Ma intreb cum ar trebui sa te porti cu astfel de persoane pentru ca eu nu stiu si nu vreau sa joc jocul minciunii si a pupincurismului, e ceva ce nu mi-a fost inoculat in educatia data mie de catre parintii mei, buni sau rai, cum au fost. Daca cineva are vreo idee, daca s-a lovit de astfel de probleme, astept sugestii, am nevoie sa invat cum sa ma port cu hienele ca sa nu ma pape. :)

Simbioza

2010-03-17T22:32:00.008+01:00

Ca o picatura de roua
cazuta din ceruri pe frunza frageda,
Ca un spin de pe tulpina
Unui trandafir frumos si mandru,
Ca o pata de verdeata
Intr-o padure umbrita de cetina,
Ca un zambet ratacit
Pe chipul obosit al mamei,
Ca un ocean
Care ascunde lacrimile miilor de corabieri rataciti peste zari,
Ca un munte
Care strange in imbratisarea lui piatra pretioasa si pe cea nepretioasa,
Ca o corola de floarea-soarelui
Care aduna in ea semintele viitorului,
Ca o parte dintr-un intreg,
Ca un intreg dintr-o parte,
Om si Univers,
laolalta, inauntru, inafara.

In mintea omului

2010-03-07T17:09:00.018+01:00

De vreo luna de zile, m-am inscris la un curs de 4 ani de formare in psihoterapia si psihanaliza copilului si adolescentului.

Azi, pentru prima data in viata mea, am reusit sa vad niste pacienti de la psihiatrie, impreuna cu colegii mei si cu una dintre profesoare. Experienta a fost cu totul aparte, cu multe trairi, si bune si mai putin bune, care m-au facut pentru prima data sa ma intreb daca pot sa fac fata unor astfel de intalniri, cu oameni cu probleme.

Primul pacient, posibil bolnav psiho-somatic, cu un mod plat de a vedea propria lui viata, totul e ok, merge, dupa propria lui exprimare, dar fara putinta de a-si exprima trairile, ca un robotel, ca si cum usa care dadea spre Sine ar fi inchisa iar el nu ar fi in posesia cheii, cu o puternica scindare pe cele trei laturi, fizica, mentala si sufleteasca.

Al doilea caz, o femeie puternic despresiva, cu manifestari psihotice si ruperi la nivel afectiv, cu posibile probleme cognitive, definitive, care te obosea prin discursul ei foarte dezorganizat si care-ti starnea si mila spunandu-ti ca-si cere scuze pentru ceea ce zice.

E fascinant si dureros in acelasi timp cat de intinsa si de intortocheata poate sa fie mintea umana...uneori ma intreb daca exista vreo frontiera reala si cred ca nu.

Oare am sa fiu in stare sa merg in acest labirint, al fiintei, fara sa ma pierd pe mine, ba din contra, sa regasesc ceea ce, poate, am pierdut candva?

O zi frumoasa

2010-03-05T18:19:00.002+01:00

Ce bine ca mai da Dumnezeu cate-o zi ca aceasta, cand simti ca dai din tine si ceilalti primesc, asimileaza, inghit cu toata fiinta lor ceea ce le oferi. O astfel de zi simt ca am avut azi cu copiii mei de la gradi, o zi in care am simtit ca ne unesc fire nevazute.
Azi am incercat, cu mic cu mare , sa-i includ in "punerea in scena" a unei povestiri pe care le-o citisem. I-am intrebat, le-am sugerat, am hotarat impreuna ce recuzita sa folosim si s-au distrat atat de bine incat au mai dorit s-o faca si a doua oara dar nu mai aveam timp.
E minunat cand vezi munca ta in ochii lor, in jocul lor, in fiinta lor, parca poti sa mai spui si tu ca nu e totul in zadar si ca merita sa faci ceea ce faci chiar si pentru 5-10 minute de frumusete cu ei.
Un gand bun pentru adevaratii educatori de suflete frumoase!

Vest? Est? Bucharest?

2010-02-16T21:44:00.008+01:00

Astazi ma gandeam ca nu mi-a facut bine sa traiesc intr-o tara civilizata din vest un an de zile pentru ca am vazut ca SE POATE SI ALTFEL si cand vad micimile, nesimtirile si rautatile gratuite si voite din orasul asta care, cica, e capitala unui stat asa zis democratic, mi se face o sila de nedescris.
Nu pot sa inteleg cat de nesimtiti pot sa fie unii, cum isi permit sa-si bata joc nu de unul sau doi oameni, ci de o groaza de oameni, cu "legile" si "ordonante" de 2 lei, fara cap si fara coada. Urla ceva in mine si, oricat as vrea sa-mi pastrez calmul si sa invalui intr-un glob de iubire si pace toata mizeria asta de aici ca pe o incercare de a contracara porcaria asta de guvernare la care suntem martori, nu mai am putere si rabdare s-o fac, ma simt vlaguita de negura care se lasa peste tara asta, de ceata de pe ochii unora...Incotro, Doamne, incotro ne duci sau, mai bine zis, ne duc niste neoameni?
Sotul meu incerca azi sa ma ajute sa vad partea buna a lucrurilor, a devenit el idealist, hahahaa, mi-a luat locul, si incerca sa ma convinga ca ceea ce am vazut noi bun si frumos intr-o tara civilizata din batrana Europa va exista la un moment dat si la noi si prin intermediul nostru, urmand sa fim, eu si el, o parte din acei care vor schimba tara aceasta... Oare?!? Cand? Cum?
Poate in alta viata, dragul meu!!! Acum sunt muuuuuult prea pesimista in privinta vitorului acestei tari!

Perceptie

2010-02-01T18:03:00.010+01:00

Este adevarat ca fiecare om are propria lui perceptie despre sine si lumea din jur. Dovada clara este tocmai ceea ce se intampla in prezent in lume, si in mod special in tara noastra.
Mi s-a intamplat ceva neplacut, ca tocmai o persoana care am crezut ca este cu scaun la cap si ca ii pasa de cei din jur, sa-mi dovedeasca contrariul. Aici perceptia mea a fost alterata dar nici a ei nu e ok , ba chiar deloc. Asta ca sa nu schimb cuvantul perceptie cu unul mai dur, nesimtire, nepasara, prostie, etc.
Sfarsit de luna, zi de salariu. Ma astept ca dreptul meu stabilit printr-o negociere si un contract sa fie respectat. Mi se spune in schimb ca sunt niste probleme cu incasarea banilor de la beneficiarii serviciilor noastre si ca se va intarzia plata salariilor cu cateva zile sau o saptamana. Ma cam enervez, normal, fara sa manifest, dar cel mai mult ma simt inselata, dezamagita.
Trece week end-ul si colega mea imi spune cum ca,acea persoana care trebuia sa ne plateasca, s-a laudata ca si-a cumparat nu stiu ce, ceva scump, si inca cineva imi spune despre aceeasi persoana, patroana, ca le-a povestit catorva colega cum doreste ea sa-si serbeze ziua de nastere... Nervi, dezamagire, amar,dezamagire, dezamagire....Cum e posibil ca un om pentru care lucrezi si care traieste tocmai din banii pe care TU ii faci pentru el, prin munca ta, sa nu te plateasca iar el, in schimb, sa se laude cu ceea ce face, chestii care implica bani, bani pe care tu nu-i ai nici pentru paine, un lapte, intretinere, etc? Nu-i asa ca am perceput gresit omul acesta in care am crezut?
Cat despre perceptia ei despre lume si sine, nu ma mai intereseaza...eu stiu ce am de facut cu viata mea: sa scap de patroni. Mai ales in Romania!

Tie, de la mine

2010-01-31T12:03:00.004+01:00

Saruta-ma pe tampla stanga
Si-alinta dreapta cu o mangaiere
S-apoi tristetea o alunga
Si-odat’cu ea si-a mea durere

De-a nu te-avea alaturi, langa mine,
Mereu ca azi, de-a pururi pe vecie,
Caci sa te tin alaturi, eu te-as tine
Scaldat in dragostea-mi, cu stangacie.

O, drag imi esti si eu ti-s draga
Si doi suntem si una-n toate cele
Si dorurile noastre ni se leaga
Ca firele din vechi dantele.

Dar las’pe pieptu-mi capul tau
Si scalda-mi trupul in privirea-ti bruna
Si greul tau sa fie si al meu
Iar binele sa se adune in cununa.

Sa te iubesc mereu si in nestire,
Sa-ti sorb iubire de pe buze,
Si constienti sa fim c-asa e-n fire
Ca omul rau de dragoste sa se amuze.

Dar noua nici sa nu ne pese
Caci unul pentru altul suntem ajutor
Si-mbratisari si vorbe-alese
Mai tare sa sporeasca-al nostru-amor.

Si daca azi nu este ca si ieri
Iar maine fi-va altfel decat azi
Tu peste ani si ierni si veri
Tot in iubire-o sa ma scalzi

Chiar si atunci cand va parea ca n-o mai sta
Iubirea ta, tot fi-va sa se dea ea toata
Si tu vei fi al meu si eu voi fi a ta
Umar la umar, toarta langa toarta
Ca doua cesti si farfuriute pe-o tejghea.

Aniversare de demut

2010-01-31T11:40:00.015+01:00

Astazi ar fi fost ziua lui tataia, tatal mamei mele. Din pacate a plecat prea devreme din aceasta lume. A fost un om bland, bun, vesel, care cred ca a dorit mai mult de la viata. De cand nu mai este el s-au mai scurs 16 ani. Pare atat de demult!
Citisem undeva ca noi existam dupa moarte atata timp cat inca mai suntem in sufletul si in mintea celor care raman dupa noi. Dar dupa aceea? Ce va mai fi? Nimic. Vom fi spirite intr-o lume a spiritelor asteptand sa ne reintoarcem la cei care ne-au insotit pe un drum, intr-o viata, candva...

Astrologie

2010-01-31T10:35:00.022+01:00

M-am intrebat in ultima luna de unde si de ce am aceste stari sufletesti si fizice care-mi dau senzatia ca alunec intr-un gol si ca inca nu resusesc sa ating fundul haului... ca sa ma pot intoarce apoi la suprafata . :) Apoi mi-am amintit ca una dintre pasiunile mele e astrologia si am incercat sa caut raspunsuri in ea.

Ca sa nu existe urme de indoiala, astrologia practicata asa cum o faceau anticii, nu se reduce la asa zisele horoscoape de azi in care, pentru o anume zodie, de exemplu cea a berbecului, se fac predictii generale pentru toti cei nascuti in acea zodie. Ce inseamna asta de fapt? Ca cei care sunt in zodia berbecului au soarele in acea zodie si atat.

Ca sa faci o harta astrologica pentru o persoana, se iau in consideratie TOATE planetele folosite si de astronomi, punanadu-se insa in centru Pamantul si nu Soarele.Astfel, vom avea o harta geocentrica cu pozitiile celorlalte planete, Mercur, Venus, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, plus Pluto, care nu mai este socotit planeta dupa astronomi de vreo 2 ani, si Soarele, care, desi este o stea dpdv astronomic, va fi valorificat in acest caz ca fiind o planeta. Toate acestea vor fi "asezate" pe un cerc impartit in 12 sectoare, fiecare alocat unui anumit domeniu al vietii si denumite case si 12 zodii. Pe langa acestea, exista 2 axe importate care vor mai dezvalui ceva in plus despre o harta astrologica, axa Ascendent- Descendent si cea a Mijlocului Cerului - Fundul Cerului.

Cum tot ceea ce exista in jurul nostru este doar energie care ia diverse forme, asa si planetele sunt energie din marea energie universala. Daca o celula a corpului uman poate influenta prin buna sau proasta ei functionare intregul organism al unui om, la fel si energia unei planete poate sa influenteze energia Pamantului si, implicit, a tot ceea ce exista pe el, inclusiv omul. Cu alte cuvinte, energia unei planete poate fi resimtita de catre mine sau altul, mai mult sau mai putin, in functie de gradul de evolutie si de toleranta fizica, emotionala, spirituala, la un moment dat, in cazul unei persoane. Aceste influente sunt transpuse in limbaj astrologic prin tranzite la pozitia natala. Mai explicit, pe harta natala a fiecaruia, cu pozitiile clare si fixe pentru o data de nastere anume, un loc si o ora, se iau in calcul pozitiile planetare dintr-o alta zi, alt an, cautandu-se a se afla influentele de moment pentru respectiva persoana. Pentru exemplificare voi folosi o harta oarecare in care, central vor fi pozitiile planetelor in harta natala ( simbolurile lor astrologice) iar in exterior cele de moment sau tranzite. De specificat ca pe harta se folosesc niste simboluri asociate atat planetelor cat si zodiilor.

Revenind la harta mea natala si la tranzitele de moment, am constatat ca exista niste aspecte nu tocmai grozave care pot sa influenteze si sa determine destul de mult starea mea actuala. Ok, stiu, planetele, mai exact energiile lor, PREDISPUN SI NU DISPUN de liberul arbitru al fiecaruia dar nu poti sa nu tii cont de existenta lor. Si cum un om prevenit face mai mult decat unul care nu a fost prevenit, e bine ca am realizat care sunt tendintele si influentele de moment in ceea ce ma priveste pe mine pentru a ma intelege mai usor si pentru a stii cum sa reactionez pentru a nu lasa universul sa "dispuna" de mine dupa bunul lui plac! :)

2010-01-30T22:05:00.004+01:00

Sansa de a reusi presupune si riscul unui esec.
Frumos...

Am obosit...

2010-01-29T17:09:00.012+01:00

Sunt obosita. De multe.De nebunia din oras. Dar mai ales de oamenii care nu se tin de cuvant, de oamenii care spun una si fac alta, de acei prieteni care o iau razna si cred despre tine ceea ce nu ar trebui sa creada, pentru ca sunt prieteni, tocmai de aceea.
Ma intreb uneori de ce au luat-o razna atat de multe lucruri , dar mai ales oamenii. Sa fie doar provocari? Oare? Nici nu mai stiu ce sa cred.
Ma tot gandesc la cei din jurul meu, la cei in care am crezut, mai mult sau mai putin, si ma "minunez" de ceea ce vad sau aud. Am obosit.
Mi se face dor, in nebunia zilnica, de putina simplitate, de putina tihna a sufletului, de alb in loc de gri. Am alb. De la zapada.Dar ma lasa rece, asa cum si este de fapt...
Unde sunt prietenii de alta data, care erau alaturi de noi,si noi de ei? Oare omenirea se transforma intr-un fel de ...jungla?

Cine mai crede in valori?

2010-01-13T21:56:00.018+01:00

Vizita la o prietena, noaptea vine incetisor, trebuie sa ajung repede acasa, e relativ tarziu si renunt la ideea de a mai merge cu tramvaiul si optez pentru un taxi.

Gasesc un taxi ieftin si ma urc in el. Inauntru, un barbat ceva mai in etate, fumanad o tigara si care, auzindu-ma tusind, ma intreaba daca ma deranjeaza fumul si isi cere scuze. Ii spun ca nu chiar, sotul fumeaza, eu nu, iar el renunta la tigare spunand ca nu trebuie sa-i suport eu viciile.

La radio, un talk-show pe teme biblice. Surprinsa, intru in vorba cu el, spunandu-i ca sunt mirata sa vad ca cineva asculta in ziua de azi asa ceva, iar el incepe sa-mi povesteasa, despre Biblie, spunandu-mi ca pentru el e si carte de istorie, si de geografie, de religie, de intelepciune, de povesti. Ma simt mica, imi vorbeste despre Solomon, regina din Saba, eu n-am reusit niciodata sa citesc Biblia de la cap la coada, despre rugaciune si efectele ei, despre faptul ca lectura Bibliei i-a adus un calm interior si capacitatea de a vedea viata actuala, ritmul nebun in care traim, cu mai multa detasare, ca astfel si-a gasit linistea.

Recunosc ca nu sunt o practicanta ferventa, ma rog, cred intr-o forta, pot sa-i spun Mama Natura, Dumnezeu, Iubire, oricum, care e izvorul vietii, punctul central al Universului, dar in evolutia mea spirituala consider ca mai am atat de multe de facut, atat de multe de invatat!

Oare cati oameni, si mai ales romani, ca doar aici traiesc, in tara asta atat de ciudata in prezent, atat de greu de inteles in involutia ei, as putea spune, cati mai cred intr-un Dumnezeu, in religie, ca intr-un Ceva care poate aduce linistea sufleteasca de care avem atata nevoie, acel Ceva care poate sa ne intoarca catre drumul drept? Oare cati sunt constieniti de faptul ca ne bagam in maracinii invidiei, ai lacomiei, ai neiubirii, ai neomeniei, pentru cateva clipe in care sa simtim ca detinem puterea asupra cuiva sau ceva?

Acum doua zile am trecut pe langa un lung sir de masini asteptand la semafor, cu fundal muzical de sa-ti zgarie urechile in ritm de manea, intrebandu-ma cum de rezista soferul la tot zgomotul din interiorul propriei masini si cam ce valori se promoveaza in prezent in Romania. Pai cum as putea eu sa-i spun unuia,de pe drum, despre respectul fata de ceilalti, despre intoarcerea celuilalt obraz, despre iubirea fata de aproapele cand acum nu ne mai pasa decat de fundul nostru si atat? Religie? Ce-i aia? Aaa, mers de Paste la biserica, sa luam lumina, si asteptand mancand seminte si scuipand cojile in mijlocul drumul, vorbit tare si golaneste si spunand preotului sa se grabeasca ca deja e miezul noptii...

Sa mai comentam? Mi-e cam greu. Sper doar ca Dumnezeu sa nu-si intoarca fata de la noi, sa-i scuture de unii ca sa inceapa sa gandeasca, in sfarsit, normal, iar romanii , macar o parte, sa se trezeasca, in respect fata de altul, fata de valorile adevarate, fata de religie.

Doamne ajuta!

Vai de noi!

2010-01-05T22:09:00.003+01:00

Povestea fluturelui

2010-01-02T20:17:00.011+01:00

A fost odata o fetita careia ii placea teribil sa danseze si sa deseneze. Si asa cum dansa ea, prin casa, asa dansau si culorile in manutele ei mici cand dadeau viata multor minuni pe hartie.

Intr-o zi, fetita desena un fluture. Din pacate, fluturele ramase fara o aripioara, fetita nu mai avu cu ce sa-si termine desenul, ultimul creion pe care-l mai avea fusese folosit atunci iar mama nu mai avea alti bani sa-i cumpere culori noi prea curand. Trista, privi catre fluturele de pe hartie care se uita cu ochi inlacrimati la ea. "Cum sa-mi mai iau eu zborul catre soare fara patru aripioare?", spuse fluturele. Fetita se intrista si mai tare. Apoi cazu pe ganduri. Se uita ii jur si vazu noua esarfa pe care mamica ei i-o facuse cadou, dupa ce o primise si ea, la randul ei, de la cineva. O lua, se ridica pe varfuri sa ia de pe un raft foarfeca mamei si niste leucoplast, taie o bucatica mica din esarfa subtire si o fasie subtirica din banda adeziva si le lipi in locul in care fluturasul nu avea aripioara terminata. Fluturasul misca usor din aripioara cea noua si atat de speciala, se desprinse de pe hartie si cu un zambet larg pe chip, se ridica in inalturi ."Multumesc", se auzi firav in urma lui. "Cu placere", raspunse chipul fericit, luminat de zambet , al micutei fetite careia ii placea teribil sa danseze si sa deseneze.

An nou, primele impresii

2010-01-01T12:41:00.008+01:00

Prag de an nou. Sentiment de bine, liniste, implinire. Bucurii. Artificii si petarde, Maia, jumatate incantata, jumatate speriata. Calm, impacare cu mine insami, SPERANTA. Primele minute din an cu sotul meu, cu fetita mea, cu mama mea. Bine. BINE. :)

La multi ani!

Craciun

2009-12-28T00:14:00.010+01:00

Cand eram copil, imi placea atmosfera de sarbatoare care se simteam la zilele importante precum Craciunul, Pastele sau zilele de nastere. Crescand , nevoia de sarbatoare s-a mai estompat ca apoi , dupa ce am nascut-o pe M, sa revina.
Anul acesta mi-am dorit ca eu si cele doua surori mai mici, impreuna cu fetitele noastre, fiecare dintre noi avand cate una, sa ne strangem la mama acasa si sa cantam colinde in ziua de Craciun. Din pacate nu a fost sa fie dar dorinta a ramas si am s-o ferec in suflet pana la anu' cand sper sa devina realitate.
Simt nevoia de intoarcere la esenta, simt ca ne pierdem in lucruri, zi de zi, si ca uitam de fapt ce ne trebuie cu adevarat. As vrea sa-i arat fetitei mele un Craciun adevarat, cu traditii autentice, cu aroma de cozonac facut in casa asa cum facea si mamaia mea, cu piosenie si liniste, cu adevaratul inteles al acestei sarbatori, si nu doar o reducere la un mercantil Mos Craciun.
Chiar daca nu am reusit sa fac aceasta sarbatoare sa fie cam cum mi-am dorit, se pare ca totusi, eu si sotul meu, am reusit sa fim niste Craciunei care au pus parca cu mainile lor ceea ce Dumnezeu propusese sa daruiasca celor alesi. Iar bucuria facuta acelor oameni, mici si mari, a fost grozava si pentru asta multumesc cerului ca mi-a daruit lumina sa vad dorintele celor dragi si sa pot sa le implinesc.

La multi ani tuturor!

Cor de copii - Domn,Domn sa-naltam
Asculta mai multe audio Muzica

Educatie

2009-12-26T12:38:00.006+01:00

De ce simt unii oameni atat de puternic nevoia sa spuna Da cand tu spui Nu, sa se bage peste treaba ta, doar asa, parca pentru a demonstra ca EI AU DREPTATE? De unde nevoia asta de a contrazice pe altul? Cred ca nu realizeaza, cu siguranta, ca pentru un copil, mai ales, este greu de inteles de ce acum ceva e alb, cand zice mama, si negru, cand zice altcineva ( mai ales daca e o persoana apropiata)? Regulile facute de tine nu-s bune intotdeauna, se poate, dar de ce trebuie altul, oricine ar fi, sa incerce sa-si impuna propria lui regula contra regulii tale, just like that? Nu vreau sa par incapatanata, strong head, inflexibila, dar daca vreau sa incerc sa-mi invat copilul sa astepte sau sa faca ceva intr-un anume fel, prefer ca asa sa se faca, chiar daca gresesc, pentru ca e COPILUL MEU si pentru ca eu, ca mama, am 24 de ore din 24 datoria de a o indruma. Restul lumii e azi, maine, din cand in cand cu ea si atat. Eu raman.
Si mai ales, as prefera sa nu se faca toate astea cu copilul auzind discutia...
Poate-s exagerata, se poate....:D
Dar mai bine o las balta, ca doar e Craciunul.....

Workshop psihoterapie

2009-12-14T21:16:00.017+01:00

Sambata si duminica pline, dupa o saptamana foarte incarcata la munca, incheiata vineri cu serbarea de Craciun a celor mici, foarte frumoasa si apreciata.
Sambata si duminica alaturi de o persoana foarte draga inimii mele, o fosta profesoara din facultate, tanara, desteapta, frumoasa si fizic si sufleteste, care a sustinut un workshop despre psihoterapia traumei.
Daca ar fi sa ne uitam in profunzime la fiecare dintre noi, am putea sa descoperim urmele unei mai mici sau mai mari traume de-a lungul vietii. E uimitor cum, fara sa vrem, prin lucruri relativ marunte, ranim oameni din jurul nostru, mai profund sau superficial. Rana se formeaza ca o mica zgarietura, poate sa coexiste impreuna cu noi mult timp, pana intr-o zi cand, din cauza unori situatii similare celor in care a aparut, la un timp mare sau mai mic fata de momentul initial, rana se reactiveaza, si ca in filme cu deja-vu, se naste sentimentul ca parca am mai trait durerea si suferinta actuala si ca nu am mai dori sa se repete si atunci actionam intr-un mod dificil de inteles chiar si pentru noi. Apar mecanisme de autoaparare pentru a ne distanta cumva de trauma care s-a produs candva. Iar de aici ...posibile probleme. Mai multe amanunte despre toate acestea, poate, alta data.

Traiasca verticalitatea!

2009-12-09T19:31:00.012+01:00

Imi plac inaltimile chiar daca imi creaza ameteala, poate fiindca sunt atat de marete, atat de aproape de Dumnezeu.

Imi plac oamenii cu coloana vertebrala pentru ca imi par ducandu-se direct cu capul catre El, in ceruri, ca sa primeasca invatatura Iubirii si a Inteleciunii direct de acolo.

Imi plac campurile verzi, molcome, calme, dar inaltimile ma atrag mai tare, ele imi aduc zborul pasarilor aproape de inima.

Oare de ce sunt atatia oameni INCA iubitori de orizontala, fara verticalitate? Oare e mai bine sa fii cartita, sa sapi prin transeele intunecoase proprii decat sa lasi inima sa zboare pe verticala, sa inveti prin exemplul tau si pe altii despre frumusetea acestei lumi?

Ma gandesc la ceea ce se intampla acum in Romania, ma infior cum unii prefera sa se taraie precum serpii veninosi si sa muste orice misca, fara nici un discernamant, doar pentru propria lor distractie. Nu mai exista frica de nimic pentru aceste taratoare, la umbra copacilor asteapta prada sa-i suga sangele. Dar uita ca sus, in cer, pasarile, soimii, au ochi ageri si nu se stie cand se vor repezi catre ele ca sa faca "curatenie".

Eu una aleg verticalitatea! Traiasca soimii, pescarusii si alte pasari iubitoare de inaltimi!

Sistem de educatie

2009-12-08T21:53:00.019+01:00

Unul din lucrurile bune care mi s-au intamplat in aceasta viata a fost acela de a avea sansa sa invat sa lucrez cu copii prescolari dupa sistemul britanic si cu profesori britanici pe la inceputul anilor '90.

De ce sistemul britanic pentru prescolari e bun? Pentru ca da sansa unor copii mici, care nu cunosc regulile acestei vieti in care s-au "angajat" in momentul in care s-au nascut, sa invete sa faca alegeri si sa le si faca efectiv, sa se dezvolte holistic, fiecare componenta a fiintei sale fiind importanta, si dezvoltarea fizica si cea emotionala ( f importanta) si cea spirituala si cea morala si cea intelectuala.

Aud de prea multe ori despre gradinite cu cate 30 si chiar mai multi copii in grupa si ma intreb la modul cel mai serios cum poate o educatoare sa faca fata in asa fel incat sa-i invete pe acei copii ceva, far ca sa se uzeze precoce, pentru ca cei mici iti "fura" energie, iar copiii sa fie fericiti si sa se dezvolte armonios.Si asta timp de cel putin 6 ore pe zi!

In sistemul britanic, sala de clasa e impartita pe asa zise arii de interes, mai exact, activitati permanente diverse cum ar fi, coltul de decupat si lipit unde se pot face colaje si nu numai, coltul pentru pictura, coltul pentru jocuri de matematica, coltul jocului imaginativ care se poate transforma, functie de tema abordata la clasa, in coltul casei sau o gradina zoologica sau spital sau o gara cu un tren , etc ,coltul pentru constructii ( cuburi, lego, etc), coltul pentru joaca cu nisip, pentru joaca cu apa, joaca cu coca colorata cu colorant alimentar, ca o platilina, si altele. Zilnic, copiii isi pot alege activitatile, alternand functie de propriile alegeri. Pot sa se joace 15 minute cu un puzzle, apoi 10 minunte sa deseneze sau sa picteze si apoi sa petreaca alte 15 minute construind cu cuburi de lemn.

Ce-am invatat in acest sistem e ca poti sa folosesti orice pentru a deveni obiect de joaca si de studiu. Niste sticle goale de plastic, de 500 ml, impreuna cu niste palnii ieftine din plastic si cateva borcane goale de iaurt, puse intr-o copaita cu apa pot sa devina un minunat mod de a invata cum sa torni apa fara sa o versi in sticla, despre a umple si a goli, despre volum si multe altele.

Daca vine vorba despre jocul de constructii, niste cutii de carton de marime mica si medie pot sa fie transformate in caramizi pentru o casa sau cazemata. Iar cutiile mici, se pot transforma in rachete, masini si alte minuni, pictate cu vopsea si lipite cu lipici. Nasturii pot sa devina ochi pentru colaj, fulgii din nuca de cocos, pot sa fie zapada din care e facut omul de zapada...din hartie si carton.

Un proiect drag mie a fost cel cu cartea despre animale de ferma, cand peste desenele animalelor s-au lipit diverse materiale, de texturi diferite: pene maro si rosii pentru gainusa, hartie creponata galbena pentru rata, cu apa din folie de culoare albastra, cu bucati de material textil de culoare maro pentru cal, cu vata alba pentru lana oilor etc.

A lasa liberatea de alegere, in niste limite usor impuse, pentru ca educatorul ii ofera practic copilului activitatile din care alege intr-o zi, a-i lasa libertatea de gresi si de a invata din asta, posibiltatea de a-si folosi creativitatea, a-i lauda efortul cand creaza ceva si nu produsul finit, pot sa duca la o dezvoltare mult mai armonioasa si mai rapida a unui copil in ziua de azi. Eu una asa cred!

Despre vremuri, trauma si suflet

2009-12-06T00:44:00.010+01:00

Vremurile s-au schimbat, timpul se masoara altfel, ne-am rupt de Sacru si nu mai intelegem ciclurile Vietii si alegerile pe care Soarta le face pentru noi sau prin noi.
Sambata si duminica viitoare am sa particip la un workshop despre psihoterapia traumei. M-a interesat de mult timp sa inteleg cum poate fi explicata o pierdere, cum poti ajuta un om sa inteleaga ca nu este intotdeauna vina lui pentru ceea ce se intampla, poate mai mult acum pentru ca am un copil extrem de atasat de mine si care nu cred ca ar putea trece usor peste a nu ma mai avea, a nu ma mai vedea, daca mi s-ar intampla ceva.
Cum sa explici in cuvinte simple ceea ce simte un adult, dar mai ales un copil, ce simte cand cineva foarte important pentru el il paraseste? Cum sa inteleaga propriul lui rost cand se simte pedepsit, abandonat, neiubit pentru ca a fost lasat in urma, singur?
Am auzit si vazut adulti care au pierdut pe cineva drag si care incearca sa treaca peste propria lor trauma, uneori mai usor, alteori deloc, dar un copil, cum ar putea sa inteleaga?
Sufletul omului este cel mai delicat lucru, are fragilitatea unui vas de cristal lasat pe marginea mesei, cu riscul de a se frange in mii de particule sau de a fi salvat daca cineva il ia de acolo. Daca maini neindemanatice il ating?
Vad copii trecand prin viata mea, mai mult sau mai putin direct, ca educatoare intrand in contact nu numai cu un sufletel mic, plapand, ci si, indirect, cu cele ale parintilor si altor rude sau oameni din vietile acelor copii, unele suflete adulte fiind ok, dar altele nu. Cum sa calauzesti un copil cand nu are niste baze sanatoase, vorbind la modul generic, in propria lui familie, unde sa-si poata crea un model din care sa-si traga seva, sa devina un adult frumos? Pangarirea sufletelor imi pare un pacat mai grav decat multe altele pentru ca ranile provocate lui se vindeca mai greu decat cele fizice.
Si pentru ca in noaptea asta vine Mos Nicolae iar azi e Sf Nicolae, ma rog sa faca minunea de a aduce in sufletul acestui neam Lumina, Pace, Iubire si Iertare si sansa de a ne pastra frumosi in interior si de a ne gasi drumul drept.
Doamne ajuta!

Poezie de vineri (12)... scrisa cu intarziere

2009-12-05T23:00:00.004+01:00

Am căutat
de Nicolae Labis

Am căutat şi caut. Căutând

M-am pomenit greşind. Din când în când

M-am pomenit din vina mea flămând

Şi m-am însîngerat în spinii

De pe cărările spre zările luminii.

Dar dacă cineva gigantic va veni

Şi mi-ar rosti: Eu îţi dau viaţa toată

Neîncepută, nepătată,

Dar să mi-o dai apoi în seamă mie

S-o duc înspre visata zare purpurie

Pe drum neocolit, de netezime,

Pe drumul neştiut decît de mine...

Deci astfel de mi-ar spune

Eu aş simţi că tot ce-mi spune-i putred,

Cu hotărîre i-aş răspunde: - Nu cred!

De poţi schimba secara-n trandafir,

De-mi poţi schimba viaţa, nu mă mir:

Chiar de-ai schimba bătrânii în copii,

Drum drept şi neted tu nu poţi să ştii -

Şi chiar de-ai ştii, păşind în urma ta

Nimic n-aş mai simţi şi n-aş vedea.

Eu sînt aici, cu fraţii mei în jur,

Cu ei mărşăluiesc şi rîd şi-njur,

E-un soare faţa-n raze să ne scalde,

Păşind spre el străbatem ţinuturi tot mai calde

Iar de priveşti atent la cercetare

Şi nouă de pe frunte prind raze să ne zboare.

E drumul greu. Străbatem prăpăstii şi cascade

Şi suferim, dar ştim c-aşa se cade.

Ţinuturile-acestui veac lung, clocotitor

Vreau doar cu paşii mei să le măsor.

Despre vremuri

2009-11-30T20:38:00.014+01:00

Oameni fel de fel in masina, in tramvai, mai toti vorbind despre situatia de acum, despre politica, despre lasitate, frici, persoane cu tupeu si putere, despre cine cu cine voteaza si de ce, agitati, nervosi, fara rabdare, dorind sa-si spuna parerea si altora. In autobuz, o doamna care discutase despre cat de nesimtiti sunt oamenii acum, despre cat de mult s-au schimbat, se ridica de pe scaun sa-si faca loc catre usa.Cineva, care credea ca acea doamna incerca sa ajunga la usa sa coboare, se ia de ea, spune ca uite-asa stau unii pana in ultima clipa pe scaun iar doamna, care doar ce vorbise despre cat de mult s-au schimbat cei din jur, deschide gura si, prin replica ei , demostreaza propriile-i spuse "vai, nesimtita, se ia de mine,dar eu nici nu cobor aici, ci la cealalta statie ,dar imi fac loc din timp!". Ma intorc sa cobor pe la usa din mijloc, gandindu-ma si eu ca, intr-adevar, NE-AM SCHIMBAT, dar nu in bine!!!! Nu mai avem toleranta, rabdare, de mult simt ca mergem ca niste rotite dintr-un mare angrenaj, inainte, cu ochelari de cal, uitand sa traim, da, SA TRAIM!
De dimineata, citeam in ultimul numar din revista Q Magazine, un articol despre parerile etologului Konrad Lorenz in legatura cu pacatele omenirii transpuse la vremurile noastre si zau daca nu incepi sa te intrebi incotro se indreapta viitorul acestei planete si al locuitorilor ei dupa ce termini lectura. Bine, Lise Bourbeau spune ca fiecare om in parte este un mic Dumnezeu-Creator, dar de la asta si pana la a vrea sa subjugi prin puterea ta existenta altor fiinte vii, a altor oameni, e cale lunga. Se pare ca progresul omenirii, in loc sa aduca mai mult bine, aduce mai mult rau, pentru prea multi oameni NU SUNT INCA pregatiti sa accepte faptul ca suntem iubire si deci, a folosi in scopuri egoiste, negative, descoperirile pe care le facem, contravine Vietii si Iubirii. Zau daca nu-mi vine sa plec in creierul muntilor, sa ma rup de micimile existentei intr-un oras mare, dar poate ca aici e una din lectiile noastre, a multora, sa invatam sa fim NOI, oriunde si oricand, indiferent de ceea ce Viata ne scoate in cale.
Doamne ajuta sa ne gasim si sa ne pastram drumul in Iubire!

INCA mai cred

2009-11-25T16:25:00.007+01:00

De ce INCA mai cred ca tara asta, Romania, poate sa fie normala, sa treaca cu capul sus printre celelalte tari din UE si nu numai, de ce INCA mai cred ca ne putem trezi si ca putem face ceva pentru poporul asta, onest, fara minciuni, fara sa furam din stanga ca sa dam in dreapta, fara magarii si rautati gratuite? Oare sunt o idealista irecuperabila sau,mai grav, o blonda stupida care crede in zanute si feti frumosi care iau balaurul de coada si-l arunca de 3 ori peste cap si-l transforma intr-un cal inaripat?
Mi-e ciuda,da, ca ne manjim sufletele pentru un bot de paine, ca nu avem demnitate. Oare atat de mult a decazut romanul? Parca suntem iar pe vremea fanariotilor cand frate pe frate se vindea pasei pentru niste lucruri trecatoare, putere si bogatie...

Ceva special de la altii luate

2009-11-24T22:10:00.000+01:00

http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2009/10/cescutapovestioara-pr-arsenie-boca.html
Multumesc Cristiana!

Premiu

2009-11-24T19:37:00.012+01:00

Multumesc pentru premiu Cristiana desi tot ce scriu e pentru a pastra amintirea unor momente, a unor ganduri si trairi. Nu ma dau absolut deloc in vant dupa astfel de premii, imi sunt de ajuns gandurile bune pe care le regasesc in comentariile tale si ale altora.
Sunt multi oameni care scriu pe diverse bloguri si pe care ii apreciez pentru stiulul lor, pentru frumusetea lor sufleteasca care razbate din cuvinte. Si unul dintre aceastia esti chiar tu. :)
As vrea ca toti cei pe care ii citesc prin intermediul internetului sa primeasca acest premiu pentru maturitatea lor si pentru gandurile lor frumoase.

Impresii dupa vot

2009-11-23T18:36:00.006+01:00

Mi-e sila. Suna dur dar...nu stiu cum sa spun altfel in 2 cuvinte ce sentimente ma incearca dupa ziua de ieri, a votului, cand am vazut ce mizerii s-au facut, cum unii oameni au cumparat sufletele altor semeni pentru un vot, cum se demonstreaza iar si iar ca ne vindem pentru nimic, pentru un kg de carne, un litru de ulei si un kg de faina...jalnic! Zau ca-mi vine sa plec, zau ca incep sa ma indoiesc cum ca am mai avea o sansa ca popor. Cum sa-mi invat copilul sa fie cinstit si drept, sa nu minta si sa-si apere opiniile cand tocmai aceste lucruri sunt negate acum, aici, intr-o tara care se da drept democrata? Unde sa-mi cresc copilul cu o minima garantie macar ca pot sa-i ofer o lume in care valoarea adevarata, aurul pur din oameni conteaza si nu cel fals?
Doamne, ai grija de noi si da-ne intelepciune pe 6 decembrie!

Poezie de vineri (11)

2009-11-20T23:07:00.012+01:00

Aşteptare

de Marin Sorescu

Cică lucrurile mai trec odată

Pe unde-au mai fost

Ca nişte sentimente comete.

Trebuie numai să ştii să le-aştepţi,

Trebuie numai să rupi,

Stând pe loc

Infinite perechi de ghete.

Asta înseamnă că salcâmul

Tăiat astă-toamnă

Se va mai înălţa pentru o clipă

Pe vechea lui rădăcină.

Că tu mă vei mai iubi cu adevărat

Peste câteva miliarde de ani lumină

O, poate nu mai e mult până-atunci,

Cine ştie!

Iată, eu am şi-nceput să te-aştept

Măsurând timpul cu barba,

Veşnicie cu veşnicie.

Gheoghe Dinica

2009-11-11T19:40:00.003+01:00

Se duc, unul cate unul, actori din vechea garda, niste adevarati povestasi prin rolurile diverse pe care le-au jucat pe scena si in filme. Se duc si lasa dorul de ei sa bantuie inimile celor care i-au indragit si ii indragesc.
Ma gandesc uneori ca a muri, a nu mai fiinta, nu pare atat de greu cat a duce dorul de cei care, cum spunea tatal meu, au plecat in cosmos, cei care sunt parti ca si noi, fiecare in parte, din Tot.
Unii oameni au har, harul de a-i face pe altii fericiti, de a-i face pe altii sa se descopere prin ceea ce sunt ei, ca o oglinda. Si asa era si este si "Lascarica".
Ramas bun, maestre! Drum bun spre Iubire, spre Tot, spre stele!

Despre neoameni si reactia noastra fata de ei

2009-11-08T22:14:00.009+01:00

A vorbi despre intelepciune si a o manifesta in viata de zi cu zi sunt doua lucruri diferite.
Viata iti aduce in cale tot felul de lectii, despre tine, despre altii, despre ea , in general. Dar cum sa le rezolvi daca nu ai indicatiile necesare, daca nu ti s-a predat nimic de genul respectiv? Si mai rau, ce faci daca ai o tema asemanatoare cu una din trecut? Oare ecuatia de trei simpla e solutia? Impartirea ideilor in bune si rele? Dar care e diferenta dintre bine si rau in termeni personali? Pentru ca regulile sunt ale tale, tin de ceea ce ai acumulat deja in plan mental, emotional si fizic, iar reactia ta va da, sau nu, solutia viabila.
Am avut cateva zile urate la munca, in care m-am lovit de un neom pe care am incercat sa-l tratez ca pe un om. Ce pacat! M-am inselat si asta mi-a adus foarte mult stres, pana cand am realizat ca unora trebuie sa le raspunzi in modul pe care-l cunosc deja, cel care se potriveste puterii lor de intelegere a vietii la momentul respectiv. In momentul in care am facut-o, m-am simtit usurata, lucrurile s-au schimbat si am putut sa imi vad mai departe de viata.
Si aici revin la intelepciune: cum e mai bine sa reactionezi in fata unor neoameni dovedind ca esti intelept, pentru tine, nu pentru altii? : Sa nu incerci sa ii schimbi in bine pentru ca nu vor aprecia nimic din vorbele si faptele tale, cu adevarat.
Si inca ceva: am inteles ca nimeni in lumea asta nu are dreptul sa ma trateze altfel decat imi doresc eu iar daca eu accept obrazniciile altora e vina mea si numai a mea pentru ca nu iau atitudine.
Complicata-i viata uneori!

Dragoste

2009-11-08T22:06:00.004+01:00

Pentru Tine, Dragostea Mea
Jacques Prevert

Am fost la targul de pasari
Si-am cumparat pasari
Pentru tine
dragostea mea
Am fost la targul de flori
Si-am cumparat flori
Pentru tine
dragostea mea
Am fost la targul de fiare vechi
Si-am cumparat lanturi
Lanturi grele
Pentru tine
dragostea mea
Apoi m-am dus la targul de sclave
Te-am cautat
Dar nu te-am gasit
dragostea mea.

2009-10-27T16:57:00.002+01:00

De ce-uri

2009-10-27T15:47:00.009+01:00

Am o problema, de fapt mai multe.
M-am intrebat de ce, DE CE, de ce a trebuit sa ma intorc. Dar cand vad oameni cu care intru in contact si care incep sa se deschida ca o floare catre altceva, care-si lasa sufletul si inima sa primeasca o infuzie de iubire, o deschidere catre spiritual, atunci imi spun ca , poate, si pentru ca am pus eu o caramida sau doua acolo, poate ca pentru asta m-am intors si atunci ma mai impac cu gandul ca Viata are propriile ei scopuri cu mine.
Ma bucur cand ii pot ajuta pe altii, cu un sfat, o vorba buna, o mangaiere, si imi dau seama ca ceilalti apreciaza acestea. Numai ca , parca exista ceva in mine, ca un mic orgoliu gadilat de vorbele altora, un fel de mandrie pe care eu nu o consider tocmai buna cand altii imi spun ca am dreptate, ca le zic bine si altele asemenea. Si nu stiu cum sa reactionez si azi ma gandeam ca ar trebui doar atat: sa multumesc Domnului pentru ca m-a facut instrumentul prin care altii pot sa ia contact cu Viata. Eu una am fost si sunt o norocoasa, care a avut si are parte de timp si spatiu, de cunoastere si experiente ce-mi imbogatesc clipa de clipa existenta.
Multumesc!

Mici ciudatenii ale vietii sau cum vine muntele la Mahomed

2009-10-24T23:07:00.006+02:00

In bar, Lipscani colt cu Selari, trei blonde, nu reuseau sa se inteleaga cu barmanita. I. le vede si le ajuta cu traducerea. Apoi intra in vorba:
-De unde sunteti?
-Din Olanda.
-Da? Si eu am locuit acolo cu familia un an!
-In ce oras?
- In sud, in Bergen op Zoom.
- Pe bune? Pai noi suntem de acolo!!!
- Da? Si cu ce treaba pe aici?
- Suntem profesoare si am venit la un schimb de experienta la scoala americana.
-La ce scoala din BoZ predati?
-La Montessori.
-Serios? Fetita mea a fost acolo.
-La cine?
-La juf Ninke si la juf Nicole.
-Aaa, pai le stim.
-Uite, ea e fetita mea, M., a spus I. aratandu-le poza celei mici de pe mobilul lui.
-Aaa, pai o stim, venea in playgroundul scolii cand ieseau afara sa se joace....
....si uite asa, Olanda a venit la noi daca noi am plecat de la ea....

Poezia de vineri (10)

2009-10-23T19:25:00.004+02:00

Dumnezeu
de Magda Isanos

Oamenii bogati au facut icoane,
catapitezme-aurite si strane,
insa Dumnezeu n-a venit
in locul astfel ingradit.

Bogatii stateau grosi, impovarati
si se uitau la sfintii frumos imbracati.

In vremea asta, Dumnezeu zbura-n copaci,
facindu-i sa-nfloreasca. Fugea la saraci,
cerindu-le mamaliga si ceapa.
Era cind cimpie verde, cind apa.
Alteori se facea mic
si s-ascundea in floarea de finic,
ori s-apuca sa creasca-n papusoaie,
s-ajute furnicile la musuroaie,
sa dea pamintului mana si ploaie.

Avea atitea de facut Dumnezeu,
si oamenii il plictiseau mereu,
cerind unul pentru altul rau.
Ii auzea strigind: "Pamintul meu..."
Ii vedea punind semn de hotar,
ciopirtind, impartind minunatul dar.

Atunci se supara. Pornea furtuna.
Cu seceta si ploaie-nghetata lovind intr-una,se facea mare
si-nfricosat,
ca muntele cu paduri imbracat.
Pina venea o pasare la el.
Codobatura, sau un porumbel,
si spunea: "Doamne, mi-a cazut puiul jos
.Zi sa se faca iara frumos,
sa rasara soarele si sa-l gasesc..."

"Faca-se voia ta, sol pasaresc..."
Si Dumnezeu punea fulgeru-n teaca
si s-apuca alte lucruri sa faca.

Viata portocalie (4) - Prietenie

2009-10-20T22:56:00.017+02:00

E fantastic cate legaturi se pot realiza intre oameni, e fantastic sa constati ca oamenii iti simt lipsa, ca regreta ca nu mai esti cu ei, ca altii iti duc dorul...fantastic si usor trist, pentru ei, pentru tine cand nu esti cu ei....

In ultima saptamana in BoZ, am simtit caldura unori oameni, am simtit firele nevazute dintre noi.
Luni, prieteni pe care-i cunoscusem in barul in care mergeam in Grote Markt, ne-au facut o petrecere de ramas bun, cu mici cadouri simbolice, o pereche de sabotei de lemn, specifici Olandei, pentru cea mica, o sticla de vin cu o eticheta pe care este poza lui Peperbus, din Grote Markt, din oras si o statueta si simbolul orasului, crabul, pentru I si pentru mine.
Am baut, am vorbit, am facut schimb de adrese, am fost melancolici, tristi...

Marti am petrecut cateva ore cu prietenii nostrii olandezi, W si B, si cu fetita lor care este cu 6 luni mai mare decat M. Fetele s-au jucat vesele, zgomotoase chiar, intelegandu-se in limba unica a prieteniei si a bucuriei de a fi, care nu tine cont de sunetele unei limbi, de gramatica si alfabet. La plecare, fetita prietenilor nostri, a zis ca vrea sa plece cu M, fetita mea, in Romania...

Miercuri am petrecut o seara la restaurant cu Eniko, prietena noastra draga, venita si ea de pe alte melaguri in tara lalelelor. Am mers acolo unde obisnuiam sa petrecem duminca, la restaurantul unui turc, "nenea cu orezul" pentru cea mica, pentru ca o servea cu asa ceva de cate ori veneam la ea, orezul fiind una din mancarurile ei preferate. Acolo, la turc, eram ca acasa, el si sotia lui o iubeau teribil pe micuta mea, si s-au intristat foarte tare cand au aflat ca a doua zi plecam, pentru mult timp, poate pentru totdeauna, din BoZ...
N-am apucat sa ne luam ramas bun si de la nepotul lui, un tanar simpatic, nascut si crescut in tara de adoptie, dar acesta mi-a scris de curand sa-mi spuna ca-i pare rau ca am plecat, ca ne va duce dorul, in special celei mici, si ca regreta ca nu a fost acolo sa ne spunem la revedere.

Ma gandesc de multe ori ca e minunat sa-ti faci prieteni, ca e minunat sa te simti iubit si am inteles ca cel mai usor este s-o faci daruindu-te altora, bucurandu-i cu prezenta ta, fiind tu, drept si iubitor.
Mi-e dor de pritenii mei din BoZ dar sigur am sa-i revad cat de curand, si o sa stam sa depanam amintiri la o cana de ceai, la un pahar de vin sau de bere.
Sunt o norocoasa, intr-un fel, pentru ca am doua "acasa" , unul in Romania, unul in Tara Lalelelor!

Back

2009-10-12T18:12:00.013+02:00

M-am intors. De mai bine de o saptamana. Sunt aici, am intrat deja in ritmul infernal, parca sunt in malaxor, ma toaca fiecare zi bucatica cu bucatica, si mi-e teama sa nu pierd ceea ce am descoperit si castigat intr-un an, linistea mea, dorinta mea de a fi cu mine insami, de a-mi vorbi si de a ma asculta.
Poate e bine asa, poate ca asta m-a ferit sa ma gandesc la ceea ce am lasat in urma, in tara lalelelor. Pentru ca daca as fi visat prea mult la ceea ce am avut poate ca reintoarcerea acasa ar fi fost mai greu de suportat. Si nu pentru ca nu-mi place tara asta, ci pentru ca nu-mi place ceea ce se intampla cu oamenii ei, modul in care oamenii aleg sa traiasca, nepasandu-le de altii, cu egoism si rautate.
Cea mica i-a zis taticului acum vreo cateva zile: "tati, hai atata ( adica acasa) , Olanda." Iar eu ii spun ca aici e acasa acum... Eu ma visez acolo, mi se face dor de acel acasa si e clar ca mult timp de-acum inainte imi va lipsi experienta mea de pe alte meleaguri.
Ma intreb de ce a trebuit sa ma intorc TOCMAI ACUM , cand exista toata nebunia asta politica si economica, cand nu mai stii de la o zi la alta ce se va mai intampla. Nu vreau sa ma gandesc la lucruri negative chiar daca asa par toate, inca sper si cred in minuni, astept doar sa existe masa critica ce va naste schimbarea, in bine.
Vreau liniste, ma omoara galagia, zgomotul infernal al orasului, precum o otrava lenta, la fel si ritmul alert al vietii de aici, de parca nici sa respiri normal nu se mai poate. Vreau un ritm mai uman, in care sufletul sa se primeneasca, sa nu fie doar o anexa a unui trup obosit de viata de zi cu zi.
Merg la munca zi de zi, ma uit la oameni, obositi, cu mii de ganduri, nepasatori fata de ceilalti. Ce caut printre ei? Vreau sa traiesc frumos, sa pot sa simt cu adevarat ca SUNT!!! Eu vreau sa fiu fericita, vesela, luminoasa, detasata de griul zilnic!

Creatie

2009-09-28T02:09:00.007+02:00

Ultimul week end inainte de plecare, ne-am dus in Breda la Sylvia, prietena noastra, careia ii place sa creeze palarii.
Ne facuse o surpriza, mie si lui Eniko, ne luase niste sandale din panza strech, roz, cu 5 euro perechea, pe care sa le decoram.
Cand le-am vazut, nu mi-au spus absolut nimic, mie si asa nu-mi place rozul prea tare...nu-i pentru mine, poate pentru cea mica! Sylvia a zis ca ar fi interesant ca eu sa-i decorez lui Eniko sandalele iar Eniko mie, ca sa fie ca un dar facut una alteia. Apoi ne-a bagat in atelierul ei plin de minunatii pentru a cauta, fiecare in parte, ceea ce urma sa folosim pentru decorarea lor.
Si uite ce a iesit!
Sper sa va placa!
Cat despre palariile Sylviei, mai multe informatii gasiti pe site-ul http://www.mutz.nl/ . :)

Sandale decorate de mine pentru Eniko

Sandale decorate de Eniko pentru mine

Toamna

2009-09-26T01:18:00.005+02:00

Emotie de toamnă
de Nichita Stanescu

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
ca or să-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai să te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o să se-nchida cu o frunza de pelin.

Si-atunci mă apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec în mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.

Viata portocalie (3)

2009-09-26T00:30:00.007+02:00

In curand, foarte curand, am sa plec, am sa las un an din viata, undeva, intr-o alta tara, o tara frumoasa, plina de verde si albastru , de apa si pamant fraged, bun de pus samanta in el.
In curand, foarte curand, am sa plec, am sa las amintiri, prieteni, ganduri, bucurii si tristeti, impliniri si lucruri ramase neterminate, experiente de toate felurile, undeva, intr-un loc care m-a dus catre mine, catre ceilalti, catre frumusete.
In curand, foarte curand, am sa plec, dar am sa las parti din mine, intr-o alta tara, am sa las fire nevazute ,peste munti si ape, care sa-mi trimita vesti, de departe, aidoma inimii care trimite iubire prin sangele ce curge prin vene catre cele mai indepartate parti ale trupului.
In curand , foarte curand, am sa spun cu lacrimi in ochi "la revedere!", dar cu sperante in suflet, visand la gradina mea secreta, de-acolo de unde voi fi de acum inainte, pentru o vreme.
In curand, foarte curand, am sa pornesc spre un alt inceput, ducand cu mine frumusetile pe care Viata mi le-a oferit cu generozitate aici, departe...
Multumesc!

Poezie de vineri (9)

2009-09-26T00:20:00.005+02:00

DEFINITIE
de Ana Blandiana

Sa fii frunza

Si obligata

Sa te porti

Asemenea tuturor frunzelor,

Desi intelegi

Si chiar poti

Cu totul si cu totul

Altceva:

Fapt din care

Uluitor

Sa nu tragi concluzia

Ca esti altfel decat frunzele,

Ci ca ele, frunzele,

Sunt altfel decat ele insele.

Iata o definitie.

Viata portocalie (2)

2009-09-20T23:46:00.014+02:00

E uimitor cum, insasi Viata, poate sa faca cea mai buna terapie cu noi.
Casa e toata intoarsa cu susul in jos, sunt cutii cu lucruri, lucruri pe langa cutii, lucruri nepuse inca in cutii, peste tot, iar pe mine ma apuca uneori o tristete iremediabila, sau asa credeam eu, pana azi, cand parca am inceput sa vad si altfel lucrurile.
Imi place oraselul asta, imi plac imprejurimile, imi place linistea din jur, imi place aerul curat, tare, ca de munte, imi plac oamenii care merg pe bicicleta, oamenii veseli, draguti, zambitori si binevoitori, dar sunt si lucruri care nu-mi plac, lucruri pe care le descopar pas cu pas, pe ultima suta de metri, aici, departe de tara, intr-o alta tara care mi-a fost casa pentru un an de zile.
Multi spun ca in Vest oamenii sunt altfel, dar ce constat cu o oarecare surprindere este faptul ca, indiferent in ce colt de lume ai merge, oamenii sunt oameni, adica au trairi subiective, conceptii comune cu ale celor de pe alte meleaguri, idei despre viata si nu numai cam la fel, peste tot, oarecum. Ai zice ca intr-o tara civilizata precum Tarile de Jos, unde exista vestitul Tribunal de la Haga pentru drepturile omului, oamenii au alta mentalitate despre viata, in general, ca sunt mai deschisi, mai open minded, cum ar zice englezul. Poate ca si sunt, in anumite chestii, au legiferat folosirea "ierbii", dar asta doar pentru a controla mai bine, de fapt, si a evita anumite riscuri legate de folosirea drogurilor, au acceptat homosexualii dar exista o rata mare a divorturilor, copiii traiesc in familii refacute cu tati si mame vitregi/e, dar fiind de multe ori ca o minge de ping pong intre parintii lor divortati, iar mai grav, rasism la greu, fata de marocani, turci si poate si fata de altii dar nu stiu eu.
Spunem ca noi, romanii, ne luam de tigani, si asa spun si altii, din Vest, sarind ca ulii pe noi, apoi ne amesteca pe toti, ca popor, in treburile murdare ale unor conationali de-ai nostri plecati in lumea larga sa faca bani usor, pacalind, furand. Dar ei, ei unde sunt? Daca au avut norocul, sa zicem, sa se nasca intr-o tara cu mai multe posibilitati, cu o asa zisa democratie bine inchegata, fata de "bebelusul" nostru din Romania, asta nu le da dreptul sa judece un popor, un om, fara sa-i cunoasca istoria. Prea des emitem judecati, indiferent unde traim, ce facem, cu cine suntem!
Si uite asa, dupa ce am facut cunostinta, partial, cu Vestul, asa, cumva mai profund, sa zicem, ma voi intoarce in tara mea, la aceiasi romani care judeca si ei, ca si altii, care se cearta si ei ca si altii, care emit judecati si ei, ca si altii...macar lor le inteleg limba! :)))
Voi reveni cu alte impresii.

Poezie de vineri (8)

2009-09-19T00:10:00.005+02:00

Vei plânge mult ori vei zâmbi?

de Lucian Blaga

nu mă căiesc,

c-am adunat în suflet şi noroi-

dar mă gândesc la tine.

Cu gheare de lumină

o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul,

că sufletul mi-aşa curat,

cum gândul tău il vrea,

cum inima iubirii tale-l crede.

Vei plânge mult atunci ori vei ierta?

Vei plânge mult ori vei zâmbi

de razele acelei dimineţi,

în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:

"Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?"

Kahlil Gibran (1)

2009-09-15T23:38:00.006+02:00

Acum cativa ani, in facultate, o profesoara ne-a sugerat sa-l citim pe Kahlil Gibran. Am cautat, am gasit, am cumparat, dar de-abia acum am gasit timp sa rumeg mai pe indelete frumusetile acestei minti. Si am descoperit lucruri deosebite pe care as vrea sa le impartasesc si altora.

Regele intelept

Domnea odata in indepartata cetate Wirani un rege care era pe cat de puternic pe-atat de intelept.Si era temut pentru puterea sa si iubit pentru intelepciune.

Pe vremea aceea, in inima cetatii se afla o fantana cu apa rece si cristalina, din care beau pana si regele si curtenii sai , caci nu mai era alta la fel.

Intr-o noapte, pe cand dormeau cu totii, veni o vrajitoare si turna in fantana cateva picaturi dintr-o licoare fermecata, zicand: "De-acum inainte, cine va bea din apa aceasta va innebuni."

In dimineata urmatoare, toti locuitorii cetatii, mai putin regele si ministrul sau, baura din fantana si isi pierdura mintile, intocmai cum spusese vrajitoarea. In ziua aceea, oamenii adunati pe strazile inguste si prin piete susoteau: "Regele e nebun.Regele si ministrul sau au innebunit. Nu ne putem lasa carmuiti de un rege care si-a pierdut mintile.Trebuie sa-l dam jos de pe tron."

Spre seara, regele ceru sa i se aduca apa din fantana intr-o cupa de aur. Si cand i se aduse, bau cu insetare si ii dadu si ministrului sa bea din ea.

Si mare fu bucuria norodului, in indepartata cetate Wirani, caci regele si ministrul sau isi recapatasera judecata.

Acum, fiecare sa aplice povestea in ce context doreste. Sunt atat de multe! :)

Ma intreb

2009-09-14T22:30:00.010+02:00

Ma intreb uneori de ce oamenii prefera sa dea vina pe altii, pe natura, pe Viata, Dumnezeu sau orice altceva pentru tot ceea ce li se intampla rau. De ce oare nu ne vedem ca pe proprii creatori ai vietilor noastre? Daca tot suntem facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, lasand la o parte faptul ca unii cred in Constiinta Universala, doar oprindu-ne la religia crestina, si ar trebui sa intelegem ca suntem niste mici creatori, fauritori ai lumii prin ceea ce gandim,
spunem si facem.
sursa foto

E mult mai simplu si mai comod sa arati cu degetul, sa vezi paiul din ochiul altuia dar sa nu vezi barna din ochiul tau.
Oamenii nu mai cred, asa, in general, nu vad decat probleme, griji, necazuri, nu mai cred in minuni, in vise, in bunatate, devenim niste robotei, niste oropsiti ai sortii pe care ne-am facut de fapt noi...
Unde s-au pierdut valorile pe care le-au avut unii? De ce refuzam sa credem in Lumina, de ce ne cramponam de ceea ce ne-a fost inoculat de catre altii, oameni sau societate, de ce nu ne lasam inimile sa simta adevarul?
Ne miram cand ne imbolnavim, de ce ni se intampla asta noua, pentru ca nu vrem, ne incapatanam sa acceptam legatura dintre forma fizica a unei boli si emotiile si faptele noastre care au stat la baza lor.
Sunt o incepatoare pe drumul Luminii, nu stiu cat voi strabate din el, dar macar il accept, cred ca exista si altceva in afara vietii zilnice cu mers la serviciu, venit acasa, televizor si cumparaturi. omul e mult mai mult de atat. Cred ca exista legaturi intre lumi pe care nu le putem inca percepe, cred in intelepciunea ancestrala, ca doar nu a ajuns degeaba dupa mii de ani pana la noi. Si incep sa cred, din ce in ce mai mult, ca nu sunt datoare sa bag nimanui in traista, asa cum nici Dumnezeu nu o face, el ne de ce ne trebuie dar noi ne servim sau nu de invataturile si experientele pe care nu le lasa in cale. Astfel si eu, nu mai vreau sa conving pe nimeni de nimic, pot doar sa spun ceva, ce cred eu ca ar fi necesar pentru un om sau altul, dar e alegerea fiecaruia sa foloseasca sau nu ceea ce ii ofer eu.

Markiezenhof

2009-09-12T23:41:00.023+02:00

Imi doream de mult sa vizitez palatul Markiezenhof din orasul in care locuiesc, Bergen op Zoom, dar nu apucasem inca. Norocul mi-a suras azi, cand am aflat ca este Ziua Monumentelor in oras si s-a putut intra gratuit.
Markiezenhof se numara printre cele 100 de monumente de top din Tara Lalelelor.
Construit in 1485, pentru stapanii locurilor, a servit din 1819 si pana la inceputul secolului XX drept garnizoana pentru armata olandeza.

Macheta vechiului BoZ

Termometru

Prietenie romano-olandeza

2009-09-12T23:35:00.003+02:00

In casa cu trei pisoi

2009-09-12T23:10:00.007+02:00

Ieri dimineata, stapanii celor doi fratiori ai pisicutei noastre, Bella, au plecat intr-o minivacanta si si-au lasat progeniturile la noi. Nu-i usor sa ai trei pisicute deodata in casa, mai ales ca sunt la varsta cand fac muuuuulte nebunii dar e distractiv, in special pentru Maia.

Astazi, de exemplu, au avut cursuri de alpinism in grup, Bella fiind cea care s-a urcat cel mai sus pe una dintre draperii iar fratiorii ei, pe cealalta, in tandem.

Poezie de vineri (7)

2009-09-11T22:02:00.007+02:00

sursa foto

Calatorul

de Rabindranath Tagore

Timpul calatoriei mele este lung;
calea pe care o am de strabatut este fara sfarsit.

Am iesit pe aripile primei raze de lumina
si mi-am urmat drumul prin singuratatile lumilor,
lasand urma mea pe atatea stele.

Calea cea mai lunga ma aproprie cel mai mult de tine
si modularea cea mai intortocheata este tocmai cea care duce
la perfecta simplitate a acordului

Calatorul trebuie sa bata la toate portile inainte
de a ajunge la a sa.Trebuie sa ratacim prin toate lumile din afara
pentru a ajunge in sfarsit la templul cel mai launtric.

Lasat-am ochii sa rataceasca departe , inainte
de ai inchide si de a spune: Tu esti aici.

Aceasta intrebare , aceasta asteptare
se topeste in lacrimile a o mie de fluvii si cufunda lumea
sub valul acestei certitudini: Eu sunt.

Viata portocalie (1)

2009-09-11T09:14:00.015+02:00

Cu fiecare zi care se apropie si mai mult de ziua Z ma apuca si mai tare nostalgia.
Ani de zile, lucrand intr-o gradinita internationala, m-am intrebat cum e sa fii expart, sa fii nevoit sa te muti precum tiganul cu cortul, sau indianul cu cortul, ca sa nu sune rasist, dintr-o tara in alta, sa fii nevoit sa te adaptezi rapid la un stil diferit de viata,la noi obiceiuri si la o limba noua, de cele mai multe ori.
Cred ca si dupa ce voi pleca de aici, voi continua sa vorbesc despre locuri si oameni, precum Mikka despre Peru.
Imi amintesc cand am parasit Romania, acum un an, eram un pic stresata, un pic curioasa, dar nu pot spune ca imi venea sa plang, ma aruncam in necunoscut cu capul inainte. Acum, cand trebuie sa ma rup inca o data de un loc, simt o tristete fara margini, ma simt mai acasa aici decat acolo unde am petrecut toti anii mei de pana in 2008.
Exista in lume locuri care pot sa atinga o coarda a sufletului pentru totdeauna si sa ramana vibrand asa mereu, toata viata, ori de cate ori ceva care are legatura cu acele locuri rasare in cale. Cred ca asa ma simt eu in raport cu tara aceasta, atat de minunat de verde, atat de plina de canale incat ti-ai putea imagina ca se poate face turul ei cu un mic vaporas, unde oamenii zambesc des. ( Sotul meu glumeste spunanad ca li se da paracetamol de catre medicii de familie pentru orice chestie si ca acest medicament ar avea nu stiu ce substanta care iti da o stare de liniste, de calm :-) )
Pentru mica mea comoara, aici a fost primul "acasa" constient, de fiecare data cand ne apropiam de zidurile casei striga tare "atata, atata!!!". Hei, wait a minute, inca mai striga asa, doar suntem INCA aici!!! :)
Calatoria familiei mele departe de tara, a fost si este un proces continuu de cunoastere si autocunoastere, de intrare in contact cu propriile noastre limite, cu lucruri pe care nu le stiam despre noi, bune si mai putin bune, cu fricile, cu increderea, cu speranta, cu rabdarea, cu linistea sufleteasca, cu disperarea, cu fericirea si cu multe altele.
Sunt multe lucruri de spus despre acest colt de lume unde este casa multor nationalitati, unde, desi exista foarte cunoscutul Tribunal de la Haga, nu poti sa spui ca nu exista deloc rasism, pentru ca diversitatea culturala care exista aici nu este intotdeauna usor de dus. Daca noi, romanii, avem tiganii despre care vorbim adesea cu lipsa de respect, desi nu toti ar trebui bagati in aceeasi oala, sincer, aici locul lor e luat de marocani si de turci. Am auzit o tanara olandeza spunand ca n-are nici un sens sa mergi sa-ti faci vacanta in Maroc deoarece sunt aici suficienti marocani, ca si cum o tara si oamenii ei ar trebui judecati dupa cei cativa, chiar si sute de-ar fi ,care au venit in cautarea unui Eldorado pe meleaguri straine. Nu ma mai mir ca noi, romanii, ca si popr, suntem bagati in aceeasi oala cu rromii sau cu acei cativa romani care fac fapte urate pe alte meleaguri.
Nu poti sa vorbesti despre un popor decat din perspectiva imediata, subiectiva, totul raportat la propriile conceptii si filtre. Chiar daca sunt o idealista din fire, nu pot sa nu observ si lucrurile mai ciudate,mai putin placute, dar, per ansamblu, ceea ce defineste aceasta tara si acest popor, din punctul meu de vedere, este in mare parte pozitiv. Imi place cum isi marcheaza evenimetele din vietile lor, cum isi pun la usi sau ferestre baloane, desene sau doar ghirlande cu felicitari atunci cand e ziua cuiva, cand se naste un copil sau ceva aparte se intampla. Imi place cum toti, de la cel mai mic la cel mai mare, stiu sa mearga pe bicicleta, cum se bucura de natura si cum o respecta. Oare cand o sa vad asta si in Romania?

Haga in septembrie

2009-09-09T00:47:00.032+02:00

Am regasit Haga altfel, sau ,mai exact, am vazut-o azi cu alti ochi.
Prima intalnire, pe fuga, acum vreo luna, mi-a lasat o impresie nu prea placuta si banuiesc ca era si normal, nu vazusem mai nimic din ea. Azi insa, scaldata in razele unui soare de inceput de septembrie, s-a deschis in fata mea cu bucurie, vrand parca sa-mi spuna ca am gresit, ca am judecat-o doar dupa degetul mic de la piciorul ei drept, pentru ca eu doar atat vazusem din ea prima data. Si a avut dreptatea,draga de ea!
Cladiri frumoase, cochete chiar, impartind strazile cu unele noi, moderne, canale si parcuri, verdeata multa, si un centru comercial mareeeeeeee, ca un furnicar, muzee si vaporase pe post de case temporare sau de terase pentru barurile care sunt ancorate de ele, sa-si poarte impreuna visele de betie si nu numai, scaldate in bere si vin, sunt doar cateva ipostaze ale unui oras cu un mare amestec cultural si etnic. Aici gasesti cartierul chinezesc unde strazile isi au scrise numele pe tablite atat in olandeza cat si in chineza si un cartier care pare a apartine celor de etnie musulmana, cu macelarii si aprozare in care patronii si vanzatorii vorbesc si limba araba sau turca.
Mai mult chiar, azi am zarit o umbra neagra, asa parea, o femeie cu burka, venita ca din alta lume. Ma intreb ce ascundeau acele vesminte, ce poveste de viata, fericita sau trista.
Azi am fost aici la un interviu, intr-o scoala publica dar care are un departament international unde se preda in engleza. Conform legii educatiei din Tarile de Jos, fiind scoala apartinand statului de fapt, toti copiii urmeaza si cursuri de limba olandeza.
Scoala are o curte generoasa, cu porti mari care se deschid din interior, prin interfon, pentru a proteja micutii care se joaca afara.
Am gasit aici niste copii draguti, bine adaptati la viata lor, multi fiind departe de tara lor de origine si cu care am facut o activitatea educativa ( cu 3 dintre ei) ca parte din evaluarea mea pentru interviu. Apoi, ca in fata unei comisii disciplinare, am fost bombardata cu fel de fel de intrebari din partea celor trei doamne de origine britanica, responsabile cu bunul mers al scolii. Sincer, pentru mine nu au valuare interviurile,mai mult ma streseaza, mult mai eficienta ar fi o perioadat de proba de cateva zile pentru a vedea efectiv daca sunt sau nu capabila sa fiu persoana de care au nevoie.
Am plecat apoi sa bat la picior orasul, cu micuta mea si cu sotul meu, lasand in urma o alta experienta legata de o scoala internationala. Cand s-au inchis portile cetatii celor mici, invataceii de varsta scolara, mi-a zis ca ce va fi, va fi, am facut-o si pe-asta, gata!

Una dintre garile din Haga (Hollands Spoor)

Muzeul Escher ( artist al realitatii virtuale)

Binnenhof, sediul Parlamentului din Tarile de Jos

Un tramvai numit dorinta

Centrul comercial

Aici am mancat si baut cate ceva

Oameni de toate felurile

Prima zi de gradinita

2009-09-08T23:42:00.012+02:00

Marti, 8 septembrie 2009, prima zi a celei mici la gradinita, de fapt un playgroup, aici, in Bergen op Zoom.
Emotii, agitatie, trezit devreme, imbracat si hranit copilul. Apoi m-am pregatit si eu , si impreuna cu tati, am plecat toti trei sa ne intalnim cu cele doua domnisoare de la gradi, juf Nienke si juf Nicole, si cu ceilalti copii.
Clasa, mare ,generoasa, cu diverse activitati din care sa aleaga cei mici. Sistemul pe care-l folosesc e cel Montesori, si cum sunt cam satula de nebunia din gradinitele romanesti, ma bucur ca cea mica poate sa aiba o experienta diferita aici, cu toate impedimentele legate de neintelegerea limbii olandeze (deocamdata!). Aici stiu sigur ca va putea sa aleaga cu ce sa se joace, fara probleme, ca isi va face prieteni si ca va gasi atentie din partea celor doua educatoare.
De doua ori pe saptamana, Maia va merge in grupul de copii cu care va invata cate ceva de fiecare data, va invata sa aiba grija de plantuta ei ( fiecare copil are propria lui planta adusa de acasa), sa socializeze si sa inteleaga ,in prima faza, limba olandeza.
Azi am luat-o mai devreme acasa, trebuia sa ajung in Haga la un interviu, si am gasit-o ascultand o poveste in olandeza, cu ceilalti copii, si privind pozele din carte, povestea pisoiului Diki Dick, un personaj celebru pentru copiii olandezi. Era chiar in fata, langa juf Nienke, care le citea si le arata imaginile, iar Maia isi intindea gatutul ca sa vada cat mai multe.
Mai tarziu, in cursul zilei, am intrebat-o daca mai vrea sa mai mearga la gradi si a spus un DA foarte hotarat. Asta-i de bine, inseamna ca se simte in siguranta...sau poate ca mai are nevoie de ceva timp sa realizeze ca mami o lasa cu altii pentru cateva ore! :)

Bilant

2009-09-03T09:27:00.015+02:00

Acum un an,cam pe vremea asta, se hotara soarta familiei mele pentru urmatoarele luni, mai exact, hotaram locul in care urma sa traim, sa fiintam in urmatoarele luni. Si am decis, fara tristete, ca pe un lucru destul de firesc, sa ne stramutam departe , departe, in Tara Lalelelor, sa lasam trecut in urma si sa privim spre viitor cu sperante in suflet.

Acum a venit din nou timpul sa luam din nou o decizie, sa spunem "La revedere!" sau "Ma bucur ca sunt inca aici!" pentru inca ceva vreme. CE va fi exact, nu stiu. Exista o foarte mare probabilitate sa ne intoarcem in tara, in Romania, desi ne simtim aici mai acasa ca in orice alta parte pana acum.
Cand o intreb pe cea mica unde vrea sa stam imi zicea "Olanda", cand ii spun ca s-ar putea sa ne mutam la mamaia, in Romania, imi zice " nu, Olanda"... si eu as zice la fel daca s-ar putea. Dar nu-i nimic, vom vedea pe unde ne mai poarta Viata pasii, deja avem un vis care depinde intr-o oarecare masura si de noi si de nu va fi acum, va fi alta data, cu voia lui Dumnezeu.
Si chiar daca un cumnat de-al meu face glume pe seama mea spunandu-mi ca o sa-mi scada popularitatea blogului daca plec din Tara Lalelelor, se inseala, viata mea e acolo unde sunt si voi fi eu, si viata mea poate sa fie frumoasa oriunde, doar de mine depinde!

Poezie de vineri (6)

2009-08-28T23:42:00.005+02:00

Sonetul CLXXXIII
de Vasile Voiculescu

Mereu cersim vietii ani mai multi, asa-s nestire,
Ne rãzvrãtim, ne plângem de pierderea noastrã,
Si încã nu-ntelegem cã fãrã de iubire
Se vestejeste Timpul în noi ca floarea-n glastrã;
Rupt din eternitate, el vrea tãrâm asemeni
Din care-altoiul subred sã-si tragã seva nouã;
Noi îl primim cu gheatã si-l rãsãdim îcremeni
Când Dragostea-i unica vecie datã nouã.
Ci-n van acum te mânii pe mine si m-arunci,
Minunile iubirii n-au stavile pe lume;
Ca Lazãr la auzul duioaselor porunci,
Oricând si ori de unde mã vei striga pe nume,
Chiar de-as zãcea în groapã cu lespedea pe mine,
Tot m-as scula din moarte ca sã alerg la tine.

Despre ritualuri, traditii si altele asemenea

2009-08-22T19:52:00.016+02:00

Observ cu tristete cum obiceiuri care aveau un sens demult, de la facerea lumii, intr-o lume in comuniune stransa cu natura, par a deveni derizorii, chiar fara sens, in lumea oraseanului.
Incercam sa pastram traditii si obiceiuri, in virtutea inertiei, pentru ca asa faceau, mama,tata, bunicii, urmasii nostri, chiar si cei care s-au stramutat de la tara la oras, dar carora le-am pierdut adevaratul sens. Facem asa sau altfel pentru ca asa face toata lumea dar nu ne punem intrebarea daca ceea ce facem are o semnificatie pentru noi, cei care suntem creatorii acelor procese. E ca un copy-paste asistat de calculator, acesta fiind de data asta chiar viata noastra in care imprumutam de pe "site-ul" vecinului sau al rudelor , pentru ca asa fac ei si pentru ca " asa se face".
Am participat de curand la un eveniment mai mult sau mai putin religios si studiam persoanele prezente si ma intrebam de ce sunt acolo, de ce fac ceea ce fac, de ce iau totul mecanic, ce semnificatie are totul pentru ele. Sincer, nu stiu. M-am intrebat chiar daca eu as dori sa mi se faca si mie la fel cand voi fi Dincolo, candva, sau daca voi prefera sa fiu doar cenusa, azvarlita peste munte sau mare. M-am intrebat daca altii vor avea nevoie de un loc unde sa ma planga, desi nu asta mi-as dori, sau vor prefera sa se bucure ca am existat doar prin a-si aminti trecerea mea prin lume, din poze, din povesti si trairi. Conteaza oare daca lasi sau nu un nume inscriptionat pe o cruce, un stalp, undeva?
Omul are nevoie sa simta legatura cu antecesorii, e normal, e ca un lant ADN care se duce in sus, spre viitor. Ideea e cum pastram aceasta legatura. Iar de aici, putem in functie de religie, sa cautam diferentele. Eu una nu ma incumet sa discut despre asa ceva, dar voi incerca sa ma documentez la un moment dat, macar de curiozitate.

Poezie de vineri (5)

2009-08-20T23:51:00.005+02:00

Una dintre poeziile mele preferate, ascultata prima data cantata de Anda Calugareanu

Micul Print

Nina Cassian

Elogiul candorii

Stiu sa intreb

Despre miei, despre flori.

Odata-ntr-o padure

Am sarutat un izvor.

Stiu ce uimita-i

Culoarea albastra.

Am o gradina

Si o fereastra.

Mai am si o carte

Foarte subtire

In care nu-ncape

Decat o iubire.

Pot sa-mi iau locul

Langa tine, pe stea ?

- Da, spuse printul

Esti prietena mea.

Anda Calugareanu- Micul Print
Asculta mai multe audio Muzica

Nu e de ajuns sa iubesti

2009-08-20T22:53:00.004+02:00

Nu e de ajuns sa iubesti
Jacques Salomé

Love pictures

Nu e de ajuns sa îi spun te iubesc
daca nu pot primi toata aceasta
dragoste în mine,
Nu e de ajuns sa vreau sa fiu iubit
daca relatia mea nu este în acord
cu darul iubirii primite.
Nu e de ajuns sa îmi exprim
dorintele,
trebuie de asemenea
sa accept sa nu le impun.
Nu e de ajuns ca ea sa-mi spuna
dorintele ei,
daca nu stiu sa le primesc
sau sa le amplific.
Nu e de ajuns sa o las sa creada
ca vreau o relatie de cuplu
când eu îmi doresc doar sa ne întâlnim.
Nu e de ajuns sa raspund
asteptarilor ei
daca nu stiu sa le exprim pe ale
mele.
Nu e de ajuns sa o las sa creada
ca ma poate iubi ,
daca mie mi-e teama de iubire
sau mi-e frica sa devin
dependent.
Nu e de ajuns sa ma las iubit
daca nu sunt sigur de propriile
mele sentimente.
Nu e de ajuns sa fiu pasional
daca nu disting
nevoile ei de ale mele.
Nu e de ajuns sa ma arat cu ea
daca nu o vad când suntem
împreuna.
Nu e de ajuns sa îi promit ziua de
mâine
daca nu sunt capabil sa traiesc în
prezent.
Nu e de ajuns sa îi spun: vreau sa
traiesc cu tine
daca nu sunt eliberat de
angajamentele mai vechi.
Nu e de ajuns sa îi spun: poti
conta pe mine
daca eu sunt înca dependent.
Nu e de ajuns sa îi fiu fidel
daca simt ca nu îmi sunt fidel mie
însumi.
Dar uneori e de ajuns sa-mi asum
riscul
de a spune toate acestea si mai
multe
pentru a începe sa construim împreuna
dincolo de întâlnire, o relatie
plina de viata.

Amsterdam

2009-08-17T22:45:00.019+02:00

Am reusit sa vad Amsterdamul in trei anotimpuri diferite. Prima data in iarna, cand frigul scotea aburi pe nari si noaptea cadea iute peste canale lasand luminile din Red Light District sa arate calea celor dornici de poftele trupului.

Apoi, in primavara, pe fuga, cand frunzele tinere din copacii de pe maluri colorau cu siluetele lor umbrele barcilor care-si dezmorteau oasele pe firul argintiu al apei.

Recent, l-am reintalnit vara, de doua ori chiar, pe zi invaluita de nori de ploaie si intr-o zi cu soare razator.

In orice anotimp, Amsterdamul e ca un furnicar in care se aud toate limbile pamantului si unde se vad toate culorile pielii. Biciclete simple, fistichii, taxiuri pe doua roti, mici, mari, cu tineri si batrani, curg precum sangele prin venele orasului, concurand cu tramvaiele care-si vad cu calm de drumul lor pe firul metalic al sinelor.

Vara, vaporase impanzesc la maxim canalele, oferind privirilor celor care umbla pe umerii lor precum beduinul pe cocoasa camilei, sclipirea apei si oglindirea cladirilor care-si duc povestile mai departe, prin ani, intre zidurile lor.

Multi spun ca e un oras frumos asa cum multi spun ca e un oras corupt, cu oameni care vin aici doar pentru placeri usoare. Dincolo de ceea ce se spune, orasul are frumusetea lui incontestabila, parfumul lui propriu, muzee si parcuri, si vise de lasat sa pluteasca pe firul apei...

2009-08-17T22:20:00.000+02:00

“O nastere ti-a fost data de catre parinti, cealalta te asteapta. Este nasterea data chiar de catre tine insuti. Trebuie sa-ti devii tata si mama.” OSHO

Aberatii in noapte

2009-08-17T01:40:00.004+02:00

De ceva vreme nu mai resusesc sa ma odihnesc ca lumea. Ca si cum mintea mea ar fi intr-o acuta frenezie interna, mi-e somn uneori dar butonul de on-off al mintii refuza sa functioneze.
Ma gandesc uneori ca as fi putut sa devin o actrita relativ buna, sunt prea calma, prea in banca mea uneori si, ca o defulare, simt uneori nevoia de a creea scenarii pentru "personajele"care zac in mine: cum ar fi daca...?, dar daca...?, cum m-as comporta daca...?, ce-ar fi sa....? .
Ma gandesc ca suna a nebunie, apoi imi amintesc de tranzitele "pacatoase" de pe harta mea natala si ma intreb pentru ce trebuie sa fiu supusa presiunii unor planete de o asemenea forta precum Pluto si ce vrea ea oare de la mine acum, ce-si doreste sa schimb? Deja am senzatia ca mintea imi ia foc uneori si incepe sa scoata fum, si ma intreb daca altii reusesc sa-l vada sub masca aceasta cumintica pe care o arborez ca pe un drapel triumfator al unei vieti normale. Normale? Oare? Dar ce inseamna normal?
Nu, sunt ok, cel putin in aparenta, dar mii de bule interioare incep sa se miste ca sub presiune si incerc sa descopar ce cauzeaza miscarea browniana din mine.
Am nevoie sa ma regasesc sau, poate sa MA gasesc, sa MA renasc, ca o pasare Phoenix, omida, cum ziceam mai demult, vrea sa devina fluture si are nevoie de ragaz in coconul ei.
Hei, cine-mi ofera un loc in care sa-mi traiesc metamorfoza pana voi deveni fluture?

Poezie de vineri (4)

2009-08-14T01:42:00.006+02:00

Nu alunga de Elsa Grave

Nu alunga ceea ce intelegi doar cu inima,

gandul poate cuprinde atat de putin,

atat de putin,

cat poate purta in cioc o singura pasare

in zbor catre cuib.

Numai inima ta e un spatiu

desfasurat peste bolte aprinse

intre uimire si singuratate.

In ea pot scanteia stele

si zbura pasari dedesubt.

Si-ti urez doar

ca stelele cazatoare

sa nu-ti alunge pasarile.

Madurodam, Tarile de Jos la scara 1:25

2009-08-12T22:58:00.036+02:00

Intrarea la Madurodam

Un vas in flacari si pompieri navali

Parc de distractii

Rijskmuseum, Amsterdam

Muzeul Madame Tussauds din Amsterdam (cel cu "bila")

Gouda

Sala concerte

Dam Square din Amsterdam

Guliver in Tara Piticilor

Het Markiezenhof din Bergen op Zoom

Garnizoana din Den Bosch

Lisse, culturi de flori

Euromast din Rotterdam

Gara

Aeroportul Schiphol, Amsterdam

Stadionul de fotbal din Rotterdam

Cladirile cubice din Rotterdam

Membra noua in familie

2009-08-11T23:25:00.008+02:00

De ceva vreme, cam doua saptamani, ne-am inmultit: avem o noua membra in familie. Nuuuu, sa nu credeti ca fetita mea are o surioara, cel putin nu una cu 2 picioare! Daca stau bine sa ma gandesc, pentru ea ar putea sa fie ...sora, desi o trataeaza mai mult ca pe o papusa, o pune sa doarma, o cara dupa ea, o inveleste, se joaca impreuna si tipa de fericire cand face ghidusii. Ba chiar a inceput atunci cand suntem in oras, iar membra cea noua e acasa, sa intrebe de ea, sa doreasca s-o ia cu ea, peste tot, sa ne intoarcem cat mai repede ca sa vada ce face.

Eiii, noua membra e tare jucausa, are doar 8 saptamani, fiind nascuta pe 4 iunie 2009,in Boz.

Ieri si-a vizitat fratii, care stau impreuna intr-o casa noua, si le-a luat ceva timp sa se reacomodeze, dar membra noastra cea noua, a fost curajoasa, curioasa, tupeista, si-a ridicat labutele la cei doi fratiori ca sa le arate cine este ea, si-apoi a mancat o portie zdravana de mancare din castronul lor.

Aaa, am uitat sa va spun: o cheama Bella!

Poezii pentru fetita mea

2009-08-11T23:19:00.002+02:00

Acestea sunt poezii pentru 2 ani, inspirate de fetita mea si scrise de catre mine cu dedicatie pentru ea.

Soricelul

Un soricel manca branzica,
Pe banca, langa el,
Statea o pisica.
Soricelul tremura:
"Vai de codita mea!
Acum sare pisica
Si-mi musca burtica
Si nu mai ramane nimic
Din soricelul cel mic!"

Gargarita

Gargarita Rita
Si-a rupt rochita
Si vrea una noua,
Pe soare si cand ploua.
O roaga pe lalea
Sa-i dea de la ea
O petala, doua,
Sa-si faca rochie noua.

Metamorfoze

2009-08-10T23:49:00.006+02:00

Cel mai dificil, ca proces, imi pare a fi metamorfoza, transformarea omidei in fluture, dar nu din dorinta de a epata, de as e afla sub lumina reflectoarelor, ci pentru ca simte ca aceasta noua traire a fiintei sale, cu aripi, ii va da posibilitatea sa acceada acolo unde simte sufletul ei, de omiduta, ca trebuie sa ajunga. La urma urmei, omida nu e un lucru chiar atat de ... dezgustator, lasand la o parte faptul ca se taraie pe crengile copacilor, in marea de verde e frunzelor, si ca mananaca orice ii sta in cale!

Daca am vedea acel sacrificiu al frunzei ca pe ceva ce omida trebuie sa incorporeze pentru a deveni o forma de frumos, cu aripi, raspandindu-se cu usurinta dintr-o zona in alta si lasand urmele trecerii ei prin polenul cules de pe o floare si dus pe alta - schimb de "informatie" in lumea vegetala - poate ca am accepta mult mai usor acel sacrificiu al masei verzi, iar paroasa cu multe picioare ar fi modelul novicelui care vrea sa ajunga la frumusetea unui posibil viitor Maestru!

Poezie de vineri (3)

2009-08-07T16:55:00.004+02:00

Preludiu
de Staffan Larsson

Vegheaza in mine, suflete, nu ma uita
asa cum nici eu n-am sa te uit de azi inainte.
Pribeag cautai pentru setea nestinsa gura izvorului
in sufletul celorlalti.Lninistea nu mi-am aflat-o.
Acum ma reintorc la fel de insetat cum plecasem
in curtea singuratatii mele. O, suflete, stii
cu ce incantare intru pe poarta si
apoi in amurg cand iesi pana-n prag.
Priveste:
spre tine ma poarta prin iarba dorul si dragostea
si insasi credinta, si iata ce-mi spun ele, surazand:
- Acum esti din nou acasa, acum te-ai intors
aici unde noi ne simtim impacate, si acasa.

Povestiri din padurea verde

2009-08-05T13:25:00.010+02:00

Gara din Haga. 15 minute pana sosea trenul si fii-mea, dupa ce o schimbasem cu vreo 10 minute inainte, imi face bucuria de a imprastia in jur un miros mult prea bine cunoscut.

Ma uit in jur dupa o toaleta, intrebandu-ma in sinea mea daca as mai avea timp sa o readuc la normalitate pana la plecarea trenului si zaresc undeva, la distanta, pe peron, semnul WC. Ma indrept catre el, ii spun lui I. care era in drumul meu in zona pentru fumatoari cum ca cea mica mi-a facut o bucurie, ajung in dreptul usii, platesc 50 eurocenti, si intreb de o masuta de schimbat copiii. Rapid, arunc fata peste bord, la orizontala, sa termin repede cu procedeul de curatire a poponetului ca sa ma intorc la timp pe peron si sa prind trenul. Schimb, imbrac, pun jos fata si iau mirositorul sa-l arunc intr-un cos de gunoi dintr-o toaleta.

Una bucata tanti care uda niste flori pe-acolo ma vede si ma intreaba daca am aruncat scutecul in cosul din toaleta.Ii zic ca da si ea foarte oripilata zice ceva in olandeza , intelegand eu din tonul vocii si gestica si ,mai ales , din cuvantul stink ca am facut ceva ...nepermis. Ma uit la ea, ii cer scuze, ma simt si eu cam cum era scutecul vechi al fiica-mii, ma ofer sa bag mana in lada de gunoi sa-i scot copilului resturile de la masa, numai ca tanti imi da de inteles inca o data, ca nu se poate, ca nu are cum sa deschida ea cosul ala de gunoi ( o fi cu chei si cifru oare?!?). Stiu ca are un sistem ciudat si ca in momentul in care ai aruncat hartia murdara inauntru nu stiu cum se mai scoate, ii zic inca o data ca-mi pare rau, ca nu am vazut nici un alt cos si atunci am folosit ceea ce era disponibil, ma simt din nou ...ciudat pentru "crima"comisa fata de nasurile celor care ar fi folosit toaleta dupa aceea iar ea ma intreaba daca asa fac si acasa, daca arunc la gunoi scutecul folosit. Ma uit candit si patrat in acelasi timp la ea si ii spun ca normal ca la gunoi il arunc, spun din nou sorry, buy si plec cu fata gandindu-ma ca deh, or fi ei curati si ingrijiti, dar cam au niste idei ciudate... Pai unde era,frate , sa arunc rahatul fiica-mii? Sa ma fi dus la ea , sa il pun in brate si apoi sa zica ca-s nu stiu cum? Iar acasa, sa-l arunc pe fereastra? Zau asa, stiu ca cei care stau in case cu curte arunca la tomberon, nu in cosul din bucatarie, murdariile de copil, dar ceilalti? Sau ar trebui sa cer si eu de la primarie un tomberon chiar daca nu stau la curte? Nu de alta, dar am copil mic care inca foloseste pampersi si nu se cade sa-i arunc oriunde....sau, mai bine, sa-l spal cu furtunul cu apa de caca si apoi sa-i arunc la gunoi! Astept sugestii ca sa nu mai fac greseli intr-o lume atat de ... educata! :)

Despre oameni

2009-08-03T20:33:00.019+02:00

Acum cateva zile vorbeam cu M, o prietena draga, despre oameni, despre ceea ce se intampla in Romania si de aiurea iar ea a concluzionat in final ca omul este cel care sfinteste locul.

Observ cum foarte multi oameni discuta in ultima vreme despre cum merg,mai bine zis CUM NU MERG treburile in tarisoara asta inconjurata de "dusmani". Am ajuns sa dam vina pe oricine , numai pe noi nu, adica eu nu am probleme, sunt perfectiunea intruchipata si doar ceilalti au probleme? Ha, ce sa zic!

Da, prietena mea avea dreptate, daca fiecare si-ar vedea de bucatica lui asa cum trebuie, ce bine ar fi! Dar noi nu si nu, ne ascundem sub diverse scuze, ii acuzam pe altii pentru ceea ce ni se intampla, cautam un tap ispasitor , vedem paiul din ochiul altuia dar nu si barna din ochii nostri.

Imi amintesc acum, anul trecut, intr-un cartier din Bucuresti, se amenajau spatii de joaca si relaxare, mini-parculete, unul fiind chiar in fata blocului in care locuiam atunci. S-a muncit o perioada lunga de timp, am inghitit praf zile intregi dar a iesit frumos in final. Numai ca, asa cum se practica la unii romani, pentru ca nu vreau sa generalizez, doar fiecare padure are uscaciunile ei si nu toti copacii sunt cu bube, curatenia si frumusetea in parc nu au durat prea mult timp. In cateva zile, sub masutele de lemn si bancile de pe alei, au inceput sa apara mormane de coji de seminte, de ai fi zis ca romanasii nostri se nascusera cu punga de seminte de gat si ca asa invatasera sa faca acasa, sa scuipe resturile pe unde umblau, asteptand sa vina cine stie cine sa stranga dupa ei! Mi s-a parut deplorabil si am vazut atunci cata indiferenta fata de ceilalti si fata de natura exista la multi oameni din jurul nostru. Si, in plus, erau oameni tineri, cu copii, carora le dadeau un exemplu nemaipomenit de "bun" prin ceea ce faceau ei, oameni care ai fi spus ca nu au avut parte de educatia celor 7 ani de acasa...poate chiar asa si este...

Si revin, omul sfinteste locul, draga mea prietena, fie el in Romania sau de aiurea.

Imi povestea sotul meu acum cateva luni, despre niste oameni cu care lucra intr-o firma de logistica din Tarile de Jos. In timpul unei sedinte, care mai decare, incerca sa paseze diverse sarcini de la un departament la altul, sa se spele pe maini cat mai repede. Surprinzator oarecum, te-ai astepta ca in alta tara, una cu o civilizatie veche, sa vezi oameni cu alta mentalitate.Hmm, deci lene si dezinteres exista si la case mai mari. Se pare ca peste tot in lume sunt uscaciuni, nu exista locuri roz nicaieri, numai ca aici, spre deosebire de Romania, prin metode coercitive mai degraba decat prin bunul simt al fiecaruia, s-a ajuns ca oamenii sa respecte , voit sau nu, niste reguli elemetare si de bun simt. Aceasta poate ca ar trebui sa se intample si in tarisoara noastra, dar sa fie respectate de catre toti, si dulai, si catei...

Cred ca toti cei care vor schimbare ar trebui sa inceapa cu ei, sa o impuna treptat, cu blandete , si celor din jur, poate ca nu se va prinde de toti, dar daca in fiecare zi, ii dai de gandit macar unui om prin atitudinea ta, schimbarea in bine din tine (poate sa fie doar simplul fapt ca nu mai arunci hartia pe jos, ci la un cos de gunoi la 5 metri distanta de tine), poate ca atunci vor incepe sa se miste si rotitele acestei societati.

Ne-am trezit dupa 1989 cu prea multa liberate si nu am stiut ce sa facem cu ea, teoretic puteam sa facem orice, si nu am mai tinut cont de nimeni si de nimic, am calcat peste tot ce am putut calca in drumul nostru spre implinirea propriilor dorinte, fara sa ne pese. Dureros!

Cred insa ca asa cum inainte de "89 au existat oameni cu bun simt, mai exista si acum, chiar daca numarul lor pare sa se diminueze, si tare mi-e teama sa nu se duca totul de rapa daca nu ne urnim, atatia cati suntem.

Spuneam intr-un alt post , impotrivirea fata de ceea ce nu-ti place incepe cu o intrebare pe care ti-o pui tie si apoi si altuia: incotro te indrepti, romane? Eu vreau sa ma indrept spre o tara frumoasa, curata, cu oameni harnici si cu respect fata de semeni, fata de tot ceea ce inseamna viata si frumos. Voi, incotro?

Pentru cineva care mi-a trezit nostalgii

2009-08-01T12:51:00.002+02:00

"Tot ceea ce vreau"

2009-07-31T17:11:00.003+02:00

Poezie de vineri (2)

2009-07-31T16:52:00.007+02:00

Remco Wouter Campert
(poet olandez)

A te împotrivi nu-nseamna a începe cu vorbe mari
ci cu fapte marunte

ca furtuna cu un freamat dulce prin gradina
sau ca pisoiul lovit de-un dram de nebunie

ca râurile mari
cu izvorul lor firav
ascuns prin codru

ca o mare de foc
cu acelasi chibrit
care aprinde tigara

ca dragostea cu o privire
un fosnet ceva care te face sa tresari într-un glas

sa-ti pui o întrebare
iata cu ce începe împotrivirea

si pe urma sa-i pui întrebarea aceasta si altcuiva

Ce as lua cu mine cand as pleca?

2009-07-31T15:05:00.011+02:00

Ce as lua cu mine cand as pleca?
As lua toata frumusetea adunata in suflet, in ochi, in fiinta mea, mirosul canalelor si cerul infinit de frumos, fie soare, fie ploaie, vant sau doar nori negri de suparare, iarba de un verde de smarald, vapoarele pe firul apei, linistea de nepretuit, scarile inguste si geamurile largi, scaldate in lumina.
As lua marea si pescarusii, as lua randunelele care iau lectii de zbor in fiecare seara, florile de la ferestrele caselor, oamenii mergand pe biciclete, vacile pascand, cascavalul delicios si sunetul ceasului din turla biserici.
As lua bucuria zilelor de sarbatoare, calmul oamenilor, increderea in mai bine.
As lua cu mine ceea ce am devenit aici si ceea ce inca mai construiesc in mine, caramida peste caramida, nu pentru a ascunde fiinta mea de ochii celorlati, ci pentru a ma defini, desi sunt infinita parte din marele Infinit.
As lua toate prieteniile, toata caldura pe care am simtit-o de la altii, tot ceea ce am invatat de la ei si prin ei.
As lua sperante in lucru, sperante spulberate dar intelese, sperante ce vor veni.
As lua intelepciunea unei experiente dintr-o alta lume, diferita de ceea ce stiam candva si devenita acum parte din mine.
As lua bucuriile, tristetile, suferintele, incapatanarea de a trece peste greutati, speranta si increderea in rostul meu, oriunde ar fi el sa fie.
As avea atat de multe de luat incat nu stiu cum le-as putea cara! E o dulce povara pe care as prefera sa o traiesc inca ceva vreme, cu bune si rele, aici, acum, dar de va fi sa plec intr-o zi, cea mai mare bogatie a mea nu va fi materiala, ci tot ceea ce mi-a umplut si imi umple spiritul in lumea dintre ape!

Si mi se face dor cateodata

2009-07-29T00:21:00.007+02:00

Si mi se face dor cateodata, de casa si de ceea ce stiu, de locul caruia ii apartin prin nastere, prin nume si prin definirea mea ca persoana.
Si mi se face dor cateodata de colbul de pe drumurile de tara, de cai tragand carute pline de fan, de oi manate la pascut de copii.
Si mi se face dor cateodata de muntii tacuti, umbriti de verdele brazilor, de pescarusi managaind cu zborul lor racoarea marii.
Si mi se face dor cateodata si-mi las apa sarata sa-si faca albie pe obraji-mi cand nu mai pot sa-i spun inimii sa inteleaga departarea de casa.

Du-ma acasa vis, arata-mi un drum,
Da-i inimii mele un aici si acum,
Spune-i s-astepte si sa-nvete-a iubi
Orice-ar putea in cale-a gasi.
Caci stie ea doar ca-ntr-o zi se va-ntoarce
La locul stiut de unde se trage.
Dar pana atunci totul fi-va un drum
Din care sa-nvete, mai tarziu si acum.
Rabdare, rabdare, aceasta ii cer,
Speranta, incredere si-un strop de mister,
Caci viata-i tesuta in umbra de vise
Nascute-n iubire si doruri nestinse.

Biserica Sf Gertrudis si orasul vazut din turla

2009-07-27T00:32:00.021+02:00

Orasul meu adoptiv

2009-07-26T23:27:00.002+02:00

Krabbenfoor

2009-07-26T22:49:00.013+02:00

Iubesc acest oras, nu prea mare, nu prea mic, linistit, cochet, plin de flori, un amestec de multe nationalitati, cu evenimente aproape saptamanale.

Pentru 3 zile, 23-25 iulie, in Bergen op Zoom a fost un mic targ de vara ,De Krabben Foor, cu diverse evenimente.
S-a cantat in diverse colturi din oras, piatete, pe strazi, s-a montat roata mare in Grote Markt ( in care s-a dat si pustoaica mea de 2,4 ani cu taticul ei!), s-au vandut mii de lucruri in zona comerciala, in fata magazinelor, pe strazi, imbracaminte, obiecte de arta,mancare traditionala indiana si tailandeza si nu numai, s-au facut plimbari cu poneii pentru copii, zboruri cu elicopterul si multe altele.

Pentru 3 zile oamenii pareau ca au invadat orasul, in cautarea distractiei, a intalnirilor cu prietenii, a chilipirurilor. De pe la pranz pana noaptea tarziu, terasele din piata centrala erau ocupate la refuz de cei care depanau povesti despre viata lor si nu numai in fata unui pahar de bere sau de suc.

Poezia de vineri

2009-07-24T19:13:00.005+02:00

Doamne, n-ajung pân’la tine?
de Magda Isanos

Doamne, n-ajung pân’la tine
vârfurile-acestei păduri de suspine?
Cum eşti tu atotştiutor,
să fi dat pâne de-ajuns tuturor,
culcuş pentru copiii îngheţaţi,
câte puţin din lumina celor bogaţi,
câte puţin din cerul lor senin,
de care îngeri întraripaţi se ţin.

Să fi dat, Doamne, fiecărui om,
câte-o bucată verde de pământ şi câte-un pom
al tuturor speranţelor pământeşti,
şi nu te-am fi-ntrebat unde eşti.
Am fi spus că te-ai răspândit
în noi, ca un fluviu liniştit,
că te-am băut fără să ştim…
N-ai fi rămas în biserică şi-n ţintirim,

ci ai fi mers împreună cu noi
şi te-am fi pus între coarne la boi,
ca pe-un ciucure frumos de mătasă
să ne-ajuţi la plug şi la coasă.

În loc să pleci pe celălalt tărâm,
ai fi avut la masa noastră un tacâm
şi seara, obosit şi făr’ de-alai,
în loc să te-ntorci înapoi în rai,
adormeai undeva pe-aici,
printre copii şi pisici,
într-un colţ de vatră luminat.

Doamne, de ce ţi-au crescut aripi
şi-ai zburat ?

Azi sunt fericita

2009-07-22T01:11:00.006+02:00

Azi sunt fericita, da , simt, traiesc in fiecare fibra acest sentiment si nu stiu de ce sunt asa, nu-mi pasa, vreau doar sa fiu asa si maine, si poimaine, cat ma des.
Poate pentru ca am mers cu bicicleta si am admirat frumusetile acestei tari, noua mea casa, pentru ca am lasat vantul sa se joace cu pletele mele si sa-mi mangaie fata, sa mai faca si el diferenta dintre o pala din marile mori eoliene si altceva, poate pentru ca m-a prins ploaia si m-a udat pana la piele, sau poate pentru ca am luptat cu teama mea.
Da, recunosc, nu mi-e rusine fata de tine, oricine ai fi, ca mi-e frica sa merg pe bicicleta. Stiu, suna absurd, azi a fost a treia oara, dupa mai bine de 20 si ceva de ani, cand m-am urcat in sa, am inclestat mainile pe ghidon si mi-am repetat ca o mantra " pot s-o fac!". Am mers portiuni bune, cu opriri si mers pe langa masinuta mea pe 2 roti cand neincrederea in mine ma inmuia de tot. Da, stiu ca lupt cu teama asta pentru ca vreau sa detin controlul asupra acelor pedale, a acelor roti, si pentru ca nu ma simt momentan in stare s-o fac asa cum as dori.
Teama mea este neputinta de a detine controlul asupra acestui lucru minunat, bicicleta, care pare pentru locuitorii acestor meleaguri ca fiind o excrescenta a propriilor trupuri. De ce nu ar putea sa fie asa si pentru mine? De unde blocajul asta? Lipsa controlului sau...faptul ca nu ma simt inca atat de Dutch incat sa zbor ca vantul si ca gandul pe calutul cu 2 roti?
Pana imi voi da un raspuns vreau doar sa strig ca azi sunt fericita!

Despre educatie

2009-07-20T23:31:00.007+02:00

Am gasit acest filmulet aici ,pe blogul unui iubitor de psihologie. L-am vizionat si mi-a dat de gandit mult.
Am uitat de fapt sa fim copii in momentul cand am devenit adulti. Ca si parinti, profesori, oameni care lucram cu oameni, ar trebui sa ne gandim de mai multe ori ce facem cu vietile copiilor nostri, ce educatie le dam, cum ii valorificam. Si ,mai ales: vrem sa devina niste robotei ca si noi sau ii vrem plini de viata, fericiti, folosindu-si talentele la adevartul lor potential?

Cu ce ochi sa ma uit,Doamne?

2009-07-20T22:36:00.005+02:00

Cu ce ochi sa ma uit,Doamne,la cerul acesta?

Cu ce urechi sa ascult randunelele arzvarlite-n zbor spre inaltimi?

Cat timp voi mai sta, Doamne, sub moliciunea lui, pana cand ma vei stramuta spre un alt "acasa"?

Uneori as vrea sa ma opresc, sa-mi fac casa in mijlocul campului, sa vad pana departe necuprinsul Tau plin de taine.

Nu stiu ce ganduri ai cu mine, Doamne, dar stiu ca-s de bine, chiar si atunci cand ma impotrivesc ca un copil incapatanat si egocentric.

Doamne, acasa e oriunde ma vei duce Tu, in Iubire, prin Iubire!

Pot spune ca sunt binecuvantata de catre Tine, mi-ai dat bucuria de a cunoaste, de a vedea lumea, de a-Ti iubi frumusetile!

Multumesc!

Romania, tara surprizelor

2009-07-18T12:48:00.008+02:00

Romania este o tara plina de surprize , se pare. bune dar si rele.
Pe un forum de astrologie , cineva vorbea despre harta Romaniei ca fiind puternic influentata de zodia Varsatorului, implicit de Uranus, guvernatorul modern al acestei zodii.
Uranus, planeta lenta, influenteaza masele intr-un mod rapid si neasteptat uneori, cu schimbari bruste, de genul asa ziselor surprize, e rebel, revolutionar.
Pai sa ne uitam,mai fratilor, la ce se intampla in tara noastra de atata amar de vreme! Parca nu se mai termina, mereu schimbari, de toate genurile, decizii luate "pentru ca asa vrea muschii mei" dar care pot influenta negativ ,sau nu, masele. Un exemplu, nebunia care exista de cativa ani cu universitatile asa zis neacreditate.
Eu una am parerea mea, sunt multe lacasuri de-astea, de studii superioare, si private dar si de stat, unde exista atatea neregularitati si atatea mituiri pentru o diploma. Acum, daca un om are ghinionul sa mearga la una din aceste institutii neacreditate dar invata pe rupte, pentru ca, unii nu stiu, dar sunt si profesori foarte bine pregatiti in aceste locuri, ei bine, ce vina are bietul om sa i se retraga diploma pe motiv ca e falsa, nefiind universitatea absolvita una acreditata? De ce nu s-au gandit domnii ministri si din partide fel de fel sa faca aceasta "curatenie" ataunci cand trebuia? Adica chiar la inceput de drum, sa le verifice si sa decida daca au dreptul sau nu sa sustina cursuri. De ce se joaca politicienii si oamenii cu raspundere din institutiile statului cu vietile romanilor de rand? Se cred Dumnezei?

Daca e marti, e Belgia...asa se numea filmul?

2009-07-17T23:15:00.010+02:00

Ei bine, rasfoind filele blogurilor altora, am descoperit ca pe la unii vinerea e zi de poezie, cam un fel de Cenaclul Flacara (eee, asa glumesc eu, cenaclu literar). Sincer, mie-mi place, si poate, daca nu uit sau cine stie ce intervine in viata mea, o sa incerc sa pastrez si eu traditia asta, sa pun cate-o poezie pe blogul meu in fiecare vineri. Mai ales ca le duc dorul, le iubesc si parca am cam uitat de ele, asa cum mai uit uneori de sufletul meu, prinsa in ritmul rotund al vietii mele.

Pentru azi am optat pentru Robert Frost, o poezie pe care o simt ca fiind parte din mine in prezentul meu ffff...prezent. :)

The Road Not Taken

Two roads diverged in a yellow wood,
And sorry I could not travel both
And be one traveler, long I stood
And looked down one as far as I could
To where it bent in the undergrowth;

Then took the other, as just as fair,
And having perhaps the better claim
Because it was grassy and wanted wear,
Though as for that the passing there
Had worn them really about the same,

And both that morning equally lay
In leaves no step had trodden black.
Oh, I marked the first for another day
Yet knowing how way leads on to way
I doubted if I should ever come back.

I shall be telling this with a sigh
Somewhere ages and ages hence:
Two roads diverged in a wood, and I
I took the one less traveled by,
And that has made all the difference.

Despre puterea gandului si gandirea pozitiva

2009-07-15T22:40:00.009+02:00

Azi am avut o discutie lunga cu un prieten despre puterea gandului. Dezbateri pro si contra, se poate sau nu sa faci ceva doar mental, ajunge doar sa gandesti pozitiv ca sa se realizeze ceva sau e nevoie de mai mult?
Discutia a durat mult, el e un tip realist , crede ceea ce vede, eu sunt poate usor utopica, idealista, cred ca omul nu-si cunoaste adevaratul potential si ca nu si-l valorifica pentru ca nu stie cu adevarat ce detine, ce zace in el. De unde, trag concluzia, daca ne-am educa proprii copii adecvata, daca am sta de vorba cu oamenii, chiar si cu cei care nu cred, poate ca vor realiza pana la urma ca exista si altceva dincolo de viata de zi cu zi, cu atat de multe mizerii si greutati, mare parte facute pentru ca ne lasam/complacem intr-o stare de amorteala sufleteasca si mentala.
Omul e mai mult decat un trup, e ceva special in fiecare, o urma cat de mica de divin, de magie, ca sa zic asa. Suntem parti ale unui TOT pe care nu-l constientizam pentru ca , traind intr-o lume care pare atat de nefireasca, de nevie, de robotizata, nu mai accesam latura de sensibilitatea din noi si uitam cine suntem cu adevarat.
Mintea, ca parte din noi, are atat de multa putere nedezvaluita incat ar putea muta si muntii, daca ar stii cum, asa cred eu si asa simt. Daca unii oameni sunt capabili de fenomene paranormale, nu cred ca ei sunt mai altfel decat mine sau de cat tine, ci pur si simplu, au o deschidere mai mare a mintii si spiritului.
Acum, vorbind despre gandirea pozitiva, are mintea umana atata putere incat, doar gandind ca totul e bine, frumos, ca e pace si fericire, sa materializeze gandul? Cineva spunea, nu mai stiu cine, ca un gand format in mintea cuiva devine forma de energie care isi lasa amprenta undeva, in Univers. Poate ca mai multe ganduri pozitive, ca intr-o rugaciune, dar facuta cu inima, cu sufletul, ar putea sa creeze atat de multa energie incat sa combata ceea ce e urat si de negandit acum in lume. Suna utopic? Poate, dar nimic nu ma poate opri sa cred asta, nici chiar faptul ca cica nu s-au vazut efectele in plan fizic. Eu zic ca ele exista, sunt poate acele minuni dumnezeiesti, cum le numim noi, numai ca nu prea credem in ele. Ne-am obisnuit atat de mult cu viata asta incat ne este greu sa credem in altceva, in fairy tales. Ei bine, EU VREAU SA CRED IN ELE, IN FAIRY TALES! Si ma rog sa am aceasta putere si dorinta de a crede in lucruri bune, pozitive, toata viata mea de aici inainte! Si sa materializez energia gandurilor mele bune, pentru cei dragi si nu numai!

Dilema cu balasoarul

2009-07-14T14:14:00.018+02:00

Am o mare dilema pe care nu mi-o pot nicicum rezolva: ce e mai bine sa aleg, aici sau acolo, de unde am plecat de cateva luni? Ca un roi de albine, ganduri si sentimente imi zumzaie in cap, in suflet, in toata fiinta mea. Unii spun aici, altii acolo, aici-acolo, aici-acolo, parca as fi pe un balansoar, sus si jos , si sus si jos.

Don Migue Ruiz spunea el bine sa nu ascultam si sa dam crezare nici vecinului, nici noua, nimanui , dar cum sa gasim calea cea buna?? Prost e ca in scoala nu prea suntem invatati sa alegem, ni se dau cu lopata, mot a mot, cuvintele altora, de parca am fi tampiti, chiar si la varste mai fragede, si incapabili sa facem ceva pentru noi, fara a fi "ghidati". Imi amintesc ca eram innebunita dupa limba si literatura romana in liceu dar nu puteam sa inteleg DE CE profa din clasele a9a si a 10a tinea mortis sa ne dicteze comentariile facute de ea in loc sa ne lase sa gandim si sa apreciem, sau nu, fiecare in parte, opera atator scriitori de valoare. Aici se vede diferenta cumva, intre modul de predare din vest si cel de la noi, in vest fiind lasati elevii sa-si faca eseuri, sa-si sustina propriile pareri, bune sau rele, cat de absurde chiar. A ALEGE, A EMITE JUDECATI, cred ca sunt lucruri f importante pentru cladirea unei viitoare personalitati, A TI SE DA DREPTUL SA FII TU INSUTI!!!

Revenind la oitele mele, cred ca nu am fost lasata suficient sa-mi aleg locul in care sa pasc si acum simt nevoie de a fi pazita si ghidata de un dulau. :)))

Omul are liber arbitru dar ii ia ceva timp, nu mult, sa se obisnuiasca sa si-l foloseasca. Ca sa "fug"de la stana, nu-mi sta in fire, sunt cam "oaie bleaga". Si nici nu vreau sa rup randurile, ci doar sa ma destept din "beheheala" mea, sa iau atitudine , asa cum face dulaul cu mine! A inteles cineva ceva din tirada mea? Important e s-o fac eu! :))

E greu departe de stana, e greu pe meleaguri nemioritice, pentru ca sunt alte reguli si trebuie sa ai indrazneala, tarie de caracter si , in acelasi timp, sa nu renunti a fi TU, autentic, valoros. Nu neg cine sunt, de unde vin, ca-s blonda, bleaga, tematoare, lenesa ca orice oita mioritica poate uneori, dar stiu ca zac si fffff multa forta in mine si dorinta de schimbare in bine, chestii pe care vreau sa le valorific ACUM si AICI, sa invata sa dau din coate cum nu am facut-o niciodata, fara sa ranesc pe nimeni, ci doar pentru a-mi face loc sa ajung acolo unde imi este menit sa fiu!